De când greoiul, tăcutul pahiderm a luat locul falnicului, înaripatului Leone? Recunosc că, în prima clipă, ca o păcătoasă ce sunt, cu o imaginație nu prea avântată, mi-am zis că ar putea fi o aluzie la, nici mai mult, nici mai puțin, masivitatea, mai exact lungimea filmelor actualei selecții, în care o peliculă de o oră și jumătate ar putea să facă figură de scurt metraj în comparație cu celelalte.

Realitate recunoscută chiar de directorul festivalului, Alberto Barbera. Ne-a eliberat de gânduri necurate însuși autorul afișului, graficianul Lorenzo Matteotti, pentru a șaptea oară semnatarul siglei festivalului. "Ce caută un elefant în Lagună? - se întreabă el, în numele nostru. În mod sigur este o imagine neobișnuită, neașteptată, dar care ne poartă înapoi în timp, când, cu mulți ani în urmă, ne-am trezit cu un Elefant la Veneția, încercând să se strecoare pe străduțele ei strâmte, în timpul unui faimos Carnaval, cel din 1981.

Acest Elefant traversează acum Laguna, parcurge străzi numite Fantezia, Misterul, Magia, tot ceea ce descoperim în Cinema. El însuși semnifică Memoria și chiar Istoria cinematografului: o sărbătoare, o paradă, un spectacol. Apoi, acest Elefant colorat ne mai amintește Exoticul, Depărtarea, Orientul, o privire către alte civilizații, alte culturi.

De 92 de ani aici se întâlnesc alte lumi, alte limbaje, un alt imaginar". Frumos spus, numai că, odată prinși în horă, nu avem încotro. Scapă cine poate din calea unui film-buldozăr, de peste patru ore, cum se anunță Phantasmia al filipinezului Lav Diaz (fost critic, are anduranță). Acum șapte ani, cele 3h 46' ale peliculei The Woman Who Left nu au fost o piedică în calea câștigării Leului de aur.

Actrița Sveva Alviti va fi "madrina" , altfel spus nașa, prezentatoarea galelor de deschidere și inchidere.(foto- La Biennale)

Va trebui, probabil, să ne obișnuim cu lungile curse ale cinematografului de azi, nevoit să concureze cu platformele, cu serialele TV, mobilizându-și toată energia pentru a aduce posibilul spectator în sala de cinema. Dacă acestuia din urmă i se promit și întâlniri cu marile staruri, misiunea pare mai lesne posibilă. Festivalurile se întrec în a le invita și dacă anul trecut puteai număra pe degetele unei singure mâini vedetele descinse la Lido - greva hollywoodiană, pandemia și-au spus cuvântul - de data aceasta mai mult ca sigur fotografii nu vor mai șoma. Cate Blanchett, Nicole Kidman, Brad Pitt, George Clooney, Joaquin Phoenix, Lady Gaga, Julianne Moore, Angelina Jolie, Daniel Craig, Adrian Brody, Tilda Swinton sunt doar câțiva dintre protagoniștii filmelor selecționate.

Interesul cu care sunt așteptați este cu atât mai mare cu cât directorului Alberto Barbera i-a scăpat un porumbel: "Cinematograful erotic s-a întors la Veneția". Ba chiar a ațâțat spiritele, atrăgându-ne atenția asupra serialului TV Disclaimer, al lui Alfonso Cuaron, cu Cate Blanchett, proiectat în premieră cu un număr de șapte episoade: "Cel de al patrulea episod este cu adevărat extrem. Mai mult nu pot să vă spun".

Claude Lelouch va fi omagiat în cadrul actualei ediții (foto- La Biennale)

Deocamdată nu avem cum să știm intensitatea cu care filmul erotic va desfăta temporarii locuitori ai lagunei numiți festivalieri, dar putem contura, destul de apăsat, o idee mult mai importantă, care dă legitimitate morală marilor manifestări cinematografice contemporane: identificarea lor cu o solidă platformă a expunerii conflictelor cu care se confruntă lumea noastră.

Ediția actuală a dispus de timpul necesar pentru a solicita filmele în care se regăsesc cele două crize geopolitice ale zilelor noastre. Veneția nu a ocolit niciodată temele generatoare de controverse, drept care, în afara filmului semnat de regizoarea ucraineană Olha Zhurba , Songs of Slow Burning Earth, descis ca un jurnal audiovizual al dramelor trăite în primii doi ani ai invaziei Rusiei, va putea fi văzut și documentarul Russians at War al cineastei ruse Anastasia Trofimova, trăitoare în exil. Imagini ale conflictului israelo-palestinian vor fi regăsite în filme precum Of Dogs and Men realizat de Dani Rosenberg imediat după atacul Hamas din 7 octombrie sau Happy Holidays al palestinianului Scandar Copti despre dificultatea acomodării a două culturi.

Recunoscut pentru interesul cu care de-a lungul mandatelor sale directorul Alberto Barbera s-a oprit asupra subiectelor legate de Italia postbelică, opțiunea sa pentru selecționarea serialului M. Il figlio del secolo nu surprinde. M. - de la Mussolini, Cele opt episoade, ecranizări ale romanului lui Antonio Scurati, parcurg istoria nașterii fascismului în Italia și ascensiunea la putere a lui Il duce, "Fiul secolului" interpretat de Luca Marinelli.

Numele regizorului este o garanție, englezul Joe Wright, autorul unui cunoscut film despre Churchill, Darkest Hour. Privirea unui cineast străin asupra trecutului fascist al Italiei poate fi miza unor viitoare discuții.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News