O călătorie care, departe de a fi una ecumenică și liniștitoare – ni se mai spune – va fi plină de întrebări și posibile discuții. De aceea, printre altele, suntem sfătuiți să nu ne mulțumim a vedea doar filmele ce se anunță a fi marile evenimente sau, în orice caz, capetele de afiș ale acestei ediții, ci și pe cele semnate de autori mai puțin cunoscuți, cineaști în curs de a-și cuceri confirmarea, talente tinere pe cale de recunoaștere internațională.

Cu alte cuvinte, să ținem seama de toti cei, faimoși sau nu, care vor să demonstereze că cinematograful este încă viu, mereu capabil să se confrunte cu marile întrebări dintotdeauna, amplificate, revizuite și întregite, ca să spun așa, de spiritul timpului nostru. În mod singur, această a 79-a ediție a Mostrei care se va inaugura peste câteva ore, va fi prima manifestare postpandemie normală, după cele două precedente menite să răzbească în condiții neobișnuite.

A dispărut zidul înalțat anul trecut, pentru a ține departe fanii veniți să vadă starurile de pe covorul roșu, invitate să defileze doar de dragul și pentru uzul fotoreporterilor. Chiar și acestora din urmă li s-a pus, acum, la dispoziție un spațiu mai adecvat. Unele îmbunătățiri sunt mai greu de înțeles pentru cei care nu sunt de ai casei, cum ar fi desființarea unei săli de cinema a unui mare festival care, din păcate, din punct de vedere al locațiilor – să le numim astfel – este bătut de soartă.

 La madrina (gazda serilor de deschidere si inchidere), actrita de origine spaniola, naturalizata italian,  Rocio Munoz  Morales onoreaza Venetia  cu jun costum marinaresc

Cum se știe Palatul de care Veneția are atâta nevoie, nu poate fi construit, din motive de prezență a azbestului în solul destinat. Sala desființată a revenit se pare proprietarului inițial, drept care acum este un ,restaurant. Locul tradițional al conferințelor de presă a dispărut și ela, ne-au mutat câțiva zeci metri mai încolo, cu gândul de a cuceri un alt spațiu pentru proiecții.

Cât despre acestea, mai exact despre sistemul de rezevare a locurilor în săli, implementat începând de anul trecut, el continuă să fie un subiect de nemulțumire. Renunțarea la colaborarea cu platforma din 2019, care a stârnit critici și chiar proteste, atragerea uneia noi, după luni și luni de experimente, s-a dovedit, cel puțin în prima zi, păguboasă. Sistemul a fost blocat timp de cinci ore. Rezervarea a fost o chestiune de noroc, nu de pricepere. Directorul Barbera ne-a dat din nou îndemnuri, în presa de azi. Să avem răbdare – zice domnia sa – să nu ne mai repezim cu toții, la șapte dimineața, ora deschiderii platformei. „Nu există niciun provider în lumea asta care să poată gestiona o astfel de situație”.

Așa o fi. Aveau dreptate unii analiști. Vom asista la o renaștere a Festivalului de la Veneția, dar o renaștere în vreme de criză în întreaga lume. Neplăcerile de ordin logistic ar trebui să amuțească în fața atâtor alte drame. Imaginea unor o vom regăsi în filmele de pe ecrane, altele ne sunt furnizate fără încetare de televiziuni. Nimeni nu poate ignora că nu departe de noi toți, la porțile Europei, are loc un război.

Din documentele despre filmele competitive sau nu, am înțeles că moartea va fi o fantomă bântuitoare. Chiar și pelicula inugurală din această seară, White Noise, de Noah Baumbach, pe care noi, ziariștii, am văzut-o în aceaată dimineață, dar despre care nu putem expedia opinii de critic decât după proiecția pentru public (protocolul este altul decât la Cannes) este una neliniștii în fața morții.

Adam Driver, protagonistul filmului de deschidere, White Noise

Cine a citit romanul lui Don DeLillo – punct de plecare - va afla despre ce este vorba. Argumentul necenzurabil al selecționării filmului se află în declarațiile directorului Alberto Barbera: „Baumbach a realizat o operă originală, ambițioasă care joacă plină de măsură în mai multe registre dramatice și ironico- satirice. Rezultatul este un film care examinează obsesiile, îndoielile și spaimele anilor 80, dar cu referințe foarte limpezi la realitățile contemporane”.

Deocamdată, mă mărginesc a spune că este pentru prima oară când io producție Netflix deschide un mare festival precum Veneția. Cât despre protagonistul Adam Driver, căruia Veneția îi poartă noroc, fiind câștigător al Cupei Volpi pentru interpretare în 2014 pentru Hungry Hearts – reamintesc că actorul american pare a fi destinat – printre altele – și filmelor bune să deschidă balul. Vezi anul trecut, la Cannes cu Annette, al lui Leos Carax.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News