Nu știm unde o fi mai bine. Undeva, în viitor, într-o altă lume, necunoscută? Festivalul ne-a adus și în fața unor astfel de întrebări care, chiar dacă nu ne-au tulburat din cale afară, cel puțin, preț de câteva ore, ne-au pus pe gânduri.

[caption id="attachment_362431" align="alignnone" width="640"] Daniel Radcliffe, un tânăr rebel[/caption]

Într-un anume fel, În Zero Theorem, Terry Gilliam continuă să fie neliniștit de viitor, precum în Brazil sau în Armata celor 12 maimuțe. O fi având vreun sens lumea aceasta ultratehnologizată pe care ne-o rezervă timpul ce va veni, când o entitate misterioasă, numită chiar așa, Management, va controla totul prin telecamere instalate în ochiul omului? Este întrebarea unui geniu al informaticii (Christoph Waltz) închis într-un centru de cercetare care seamănă cu un templu tenebros. Să fie catedrala viitorului? Rezolvarea Teoremei Zero este cea care ar trebui să dea un răspuns.

„Filmul – mărturisea autorul – reprezintă comentariul meu despre societatea în care singurătatea nu mai există, așa cum suntem cu toții, prizonieri ai network-ului, incapabili de a mai trăi un moment din plin, de teama că va trebui să-l împărțim sau să-l comentăm cu alții prin diferite rețele. Mai poetic decât oricând, Gilliam își trimite eroul într-o insulă în care, dacă ai curaj, se poate visa și iubi. Într-un decor desenat cu candoare infantilă, eroului îi place să se vadă frumos, cu o claie de păr. În „realitate” este ras în cap, iar Christoph Waltz nu a avut nimic împotrivă să joace și gol în multe scene. Pentru unii o catastrofă, pentru alții aproape de capodoperă, filmul a fost realizat în România, la studiourile Media Pro în numai 27 de zile, „cu un buget ridicol”, cum declara cineastul.

Frumoasa misterioasă de la volanul unui camion, care agață bărbați pe stradă în Under the Skin, al englezului Jonathan Glazer, face o cursă cu sens invers. Vine din lumea ei de alien (ă) printre muritori, în chip de autentică predatoare care nu iartă nimic. Nici măcar un amărât care semăna cu Elephant Man. Îi trage la apă mică, am spune noi, ( și fata serial killer chiar preferă ochiurile de apă), după care se descotorosește de ei. Acceptă și să fie invitată în casa unuia, unde își găsește, însă, nașul. Bărbatul vrea sex iar ciudata creatură nu este pregătită pentru o astfel de acțiune. Mai mult decât atât, nu are nici înzestrarea necesară, ca să spun așa. Speriată de apucăturile pământenilor, se întoarce în lumea ei. Prezența filmului în competiție, contestată de mulți ( se pare că i-a plăcut mult directorului Barbera), a fost prilejul unei alte sosiri pe gustul publicului, după cea a lui George Clooney.

[caption id="attachment_362435" align="alignnone" width="640"] Scarlett Johansson la Veneția 1[/caption]

Este vorba de Scarlett Johansson, tânăra actriță care, la numai 28 de ani, are o carieră impresionantă, 24 de filme, unele cu nume răsunătoare de regizori, în numai zece ani și patru nominalizări la Globul de aur. M-a dezamăgit să aflu că vedeta de 1,58 m. este una dintre cele mai fițoase, spaima organizatorilor de festivaluri. Acum câțiva ani, tot aici, la Veneția, spectacolul inaugural cu Black Dahlia al lui Brian de Palma a întârziat cu 45 de minute, pentru că domnișoarei Johansson i-a căzut coafura, pe care și-a dorit-o prea încărcată cu tot felul de pietricele sclipitoare. De data aceasta a fost mai rezonabilă, ceea ce nu înseamnă că nu a pus o mulțime de condiții: să aleagă dintre trei hoteluri de maxim lux, să aibă în apartament nu știu ce blănuri pe care face ea exercițiile de yoga.

Lăsăm la o parte cerințele banale legate de mâncare, cum ar fi un pește rose, adus aproape viu în bucătărie. Prea tânără pentru astfel de mofturi. Oricum, trecerea ei nu a declanșat valul de adorație stârnit de prezența fostului magician Harry Potter, alias Daniel Radcliffe. Să tot fi fost cam o mie de fane care l-au așteptat după o noapte de pândă și de nesomn fie în fața hotelului, fie de-a lungul parcursului prin Veneția, strigând, urlând, plângând, dând peste cap circulația.

Tânărul de azi, la 24 de ani, pare un băiat oarecare, un englez bine crescut care își permite și îndrăzneala de a purta basckeți roșii, șosete cu zigzaguri alb și negru. Ca toți foștii copii-minune poartă povara comparației cu puștiul de odinioară. Admiratoarele l-ar dori un veșnic Harry Potter,”o mare experiență, a spus el dar acum vreau să fac altceva”. La Veneția a venit pentru a prezenta Kill your Darlings, filmul generației beat, de John Krokidas, în care interpretează rolul poetului american Allen Ginsberg, scriitor venerat de generații. De la școala din Hogwards, așa cum o știm din Harry Potter, la Columbia University din filmul de acum, a trecut o epocă.

   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News