Data actualizării:
Data publicării:

Veneția 2016. Paznici de far, logodnicii anului, Michael Fassbender și Alicia Vikander

Autor: Corespondență de la Magda Mihăilescu | Categorie: Cultura
WhatsApp

Dumnezeu să-i mai înțeleagă pe unii ziariști. Cuvântul de ordine din acest an al Mostrei cinematografice a fost, din motive cunoscute, așa cum am mai scris, sobrietatea. Am văzut chiar tinere purtând scris pe tricouri „No fuss, no party" (Fără tam-tam, fără petreceri).

Și atunci, mă întreb de ce tocmai ei, colegii noștri italieni, s-au apucat să strâmbe din nas, să critice actrițele care au avut bunul simț să lase acasă toaletele ultraluxoase? Vai, dar rochia Emmei Stone este „discutibilă", o cârpă. Cât despre Alicia Vikander – totul era nepotrtivit, șters, „până și pantofii, până și coafura". Au și găsit de cine să se ia, tocmai de actrița după care, altfel, aleargă gâfâind, numai să prindă un instantaneu cu viitorii miri ai anului, ea și celebrul logodnic, Michael Fassbender.

Suedeza Vikander (28 de ani) nu este o vedetă, ci una dintre cele mai strălucite actrițe ale generației sale, lansată chiar aici, la Veneția, anul trecut, cu filmul The Danish Girl (Daneza), care i-a adus un Oscar pentru cel mai bun rol secundar. Germano-islandezul Michael Fassbender (39 de ani) nu este doar unul dintre cei mai frumoși bărbați ai ecranului actual, unul dintre cei mai râvniți burlaci cum le place televiziunilor noastre să tot repete, atribuindu-i săptămânal câte o cucerire, ci un actor de o impresionantă forță dramatică, evidentă și în filmul Shame, care l-a fericit cu Cupa Volpi pentru interpretare, acum cinci ani. Întâmplarea a făcut ca regizorul de origine australiană Derek Cianfrance, autorul lui Blue Valentine, să-i aducă împreună în filmul The Light Between Oceans, ecranizare a romanului cu același titlu de M.L.Stedman, australian și el. Deși debutant, școala engleză a autorului se dovedește solidă în această carte despre « rănile care nu sunt decât o altfel de memorie".

[citeste si]

Tom se întoarce din primul război mondial traumatizat de câte a văzut, de toate prin câte a trecut. Pentru a uita, acceptă o slujbă de nimeni dorită, de paznic de far într-o insulă din îndepărtata Australie. „Veți foarte singur, acolo, sus", va fi avertizat." Mă împac bine cu singurătatea, ne cunoaștem mult". Solitudinea avea să fie de scurtă durată. Zglobia Isabel, vorbăreața fiică a unuia dintre mai marii insulei, îl extrage din tristețea celui care părea împăcat cu soarta.

O familie, un Adam și o Evă într-un paradis cutremurat de furtuni, dar și de nenoroc. Într-o zi, o barcă aduce la mal un bărbat mort și o fetiță de numai câteva luni, salvată ca prin miracol. Cum Isabel pierduse doi copii nenăscuți, insistă în fața bărbatului să păstreze copilul, lăsându-l să treacă drept al lor, în ochii celorlalți. Odată cu fericirea câștigată cu un preț atât de greu, în viața lor pătrunde și minciuna care, odată cu singurătatea, le erodează existența. Tom suportă greu neadevărul, dar de dragul femeii iubite amână deciziile. Când le va lua, va fi prea târziu.

Fassbender și Alicia Vikander înainte de conferința de presă

După multe întorsături tragice, ne despărțim de el tot singur, ca la început, doar mai îmbătrânit, convins că „povestea lor va fi, în, cele din urmă, doar o piatră de mormânt nevizitat". Pentru a-i obișnui pe cei doi interpreți cu pustietatea „dintre oceane", i-a ținut pe Fassbender și pe Alicia Vikander chiar pe o insulă, într-o carantină de vreo lună de zile. Le-a priit atât de mult acomodarea, încât s-au întors de acolo gata logodiți și cu o poftă de joc care dă strălucire filmului amenințat de intruziuni melodramatice. Derek Cianfrance este, incontestabil, un romantic cu inflexiuni întunecate, un admirabil portretist care, din păcate, la un moment dat, a lăsat deschis robinetul lacrimilor.

Aș putea adăuga că este și un bun dirijor de actori, dar mă întreb dacă Fassbnder și Vikander aveau nevoie să fie regizați. Nu am văzut de mult un cuplu de actori care să poarte cu ei, în viață, aceeași privire de îndrăgostiți de pe ecran, Fotografiile stau mărturie. Și când te gândești că, la începutul traiului de probă pe insulă, Ea era „nervoasă, știam cine este Michael", iar El – „terorizat de Alicia, care avea un fel de foame de a face cinema, nu vedea nimic în jur". (mărturiile lor la conferinâa de presă). Unde duc nervii, unde duce teroarea...

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel