Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Vaccinul împotriva Omicron, eficacitate redusă
Foto: Pixabay
Un studiu publicat în NEJM şi efectuat în Qatar arată că vaccinarea împotriva Omicron are o eficacitate de minim 46% în prevenirea infecţiei. Protecția conferită de imunitatea naturală şi vaccin împotriva infecției simptomatice cu coronavirus 2 (SARS-CoV-2) cu sindromul respirator acut sever cu subliniațiile BA.1 sau BA.2 ale variantei omicron (B.1.1.529) este neclară.
Persoanele infectate cu versiunea iniţială a variantei Omicron a noului coronavirus, identificată în Africa de Sud în noiembrie 2021, ar putea fi vulnerabile în faţa riscului de infectare cu variantele recente de Omicron chiar dacă s-au vaccinat deja anti-Covid-19, inclusiv cu doza booster a unor astfel de seruri, sugerează un nou studiu, informează Agerpres. Pacienţii vaccinaţi şi infectaţi apoi cu subvarianta Omicron BA.1 au dezvoltat anticorpi care pot să neutralizeze acea subvariantă şi tulpina iniţială de SARS-CoV-2, însă subvariantele care circulă în prezent au dezvoltat mutaţii care le permit să evite acei anticorpi, au raportat cercetătorii din China într-un studiu NEJM.
Subvarianta Omicron BA.2.12.1, care cauzează în prezent cele mai multe infectări în Statele Unite, şi subvariantele Omicron BA.5 şi Omicron BA.4, care alcătuiesc împreună 21% din totalul cazurilor noi americane, conţin mutaţii care nu sunt prezente în subvariantele iniţiale Omicron BA.1 şi Omicron BA.2. Aceste subvariante noi „evită capacitatea neutralizatoare a anticorpilor obţinuţi după infectarea cu SARS-CoV-2 şi după vaccinare”, au precizat autorii studiului, realizat în cadrul unor experimente de laborator.
Două medicamente bazate pe anticorpi monoclonali - Bebtelovimab, produs de Eli Lilly, şi Cilgavimab, un compus al tratamentului Evusheld dezvoltat de AstraZeneca - pot în continuare să neutralizeze eficient subvariantele BA.2.12.1 şi BA.4/BA.5, au arătat experimentele de laborator. Însă dozele booster ale vaccinurilor bazate pe varianta BA.1 a virusului, precum cele care sunt dezvoltate în prezent de companiile Pfizer-BioNTech şi Moderna, „ar putea să nu asigure o protecţie de spectru larg împotriva noilor subvariante de Omicron”, au avertizat autorii studiului.
Mai multe cercetări precedente, care nu au fost încă evaluate prin procedura peer-review, au sugerat că este puţin probabil ca persoanele nevaccinate şi infectate cu Omicron să dezvolte reacţii imunitare care să le ofere protecţie împotriva altor variante ale noului coronavirus. „Părerea mea este că deşi ar putea exista anumite avantaje în dezvoltarea unui vaccin specific pentru Omicron, cred că se va obţine doar un beneficiu marginal în raport cu folosirea vaccinurilor şi a dozelor booster existente”, a declarat medicul Onyema Ogbuagu, cercetător în boli infecţioase la Facultatea de Medicină a Universităţii Yale din New Haven, Connecticut, care nu a participat însă la realizarea noului studiu. „În pofida capacităţii noilor subvariante de a evita protecţia imunitară, putem să ne aşteptăm ca vaccinurile să ofere în continuare o protecţie împotriva formelor grave ale bolii. Dacă sunteţi programaţi să faceţi un booster, mergeţi să faceţi doza booster. Dacă am învăţat ceva până acum din experienţa clinică este faptul că este extrem de important să ne actualizăm schema de vaccinare pentru a menţine niveluri crescute de anticorpi anti-COVID-19 care circulă în sânge”, a adăugat acelaşi specialist.
Adolfo Garcia-Sastrre, cercetător în microbiologie şi boli infecţioase la Facultatea de Medicină Icahn asociată spitalului Mount Sinai din New York, a sugerat că o protecţie mai bună ar putea fi obţinută prin vaccinuri care ţintesc mai multe tulpini ale virusului sau prin vaccinuri intranazale care ar creşte protecţia faţă de riscul de infectare şi de transmitere, generând imunitate la nivelul mucoasei nazale, prima cale de pătrundere a virusului în organism. Acelaşi specialist, care nu a fost implicat în realizarea noului studiu, consideră că până când devine disponibil un vaccin creat specific împotriva unei variante virale, o nouă variantă ar putea să apară şi să devină dominantă.
Concluzii
Eficacitatea infecției anterioare numai împotriva infecției simptomatice cu BA.2 a fost de 46,1% (interval de încredere [IC] 95%, 39,5 până la 51,9). Eficacitatea vaccinării cu două doze de BNT162b2 și nicio infecție anterioară a fost neglijabilă (-1,1%; 95% CI, -7,1 până la 4,6), dar aproape toate persoanele primiseră a doua doză cu mai mult de 6 luni mai devreme. Eficacitatea a trei doze de BNT162b2 și nicio infecție anterioară a fost de 52,2% (IC 95%, 48,1 până la 55,9). Eficacitatea infecției anterioare și a două doze de BNT162b2 a fost de 55,1% (IC 95%, 50,9 până la 58,9), iar eficacitatea infecției anterioare și a trei doze de BNT162b2 a fost de 77,3% (IC 95%, 72,4 până la 81,4). Doar infecția anterioară, numai vaccinarea BNT162b2 și imunitatea hibridă au arătat toate eficacitatea puternică (>70%) împotriva Covid-19 sever, critic sau fatal din cauza infecției cu BA.2. Rezultate similare au fost observate în analizele eficacității împotriva infecției cu BA.1 și a vaccinării cu ARNm-1273. Nu au fost observate diferențe vizibile în protecția împotriva infecției simptomatice cu BA.1 și BA.2 cu infecția anterioară, vaccinarea și imunitatea hibridă. Vaccinarea a sporit protecția persoanelor care au avut o infecție anterioară. Imunitatea hibridă rezultată din infecția anterioară și recenta vaccinare de rapel a conferit cea mai puternică protecție. (Finanțat de Weill Cornell Medicine–Qatar și alții.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
