Din capul locului trebuie spus că președintele Iohannis și-a dorit un guvern “al său”, cu generalul Ciucă premier. Ceea ce a rezultat apoi nu mai are nicio legătură cu proiectul stabilit cu un an de zile în urmă.

S-a speculat că Ludovic Orban a vândut PNL-ul în schimbul funcției sale de președinte la Camera Deputaților. Poate că da, poate că nu. Oricum, acțiunile lui Orban nu aveau cum să se desfășoare decât cu acordul, fie și tacit, al președintelui Iohannis. Ori, în ultimile 6 luni, la întâlnirile informale cu conducerea PNL, Klaus Iohannis le-a atras mereu atenția să nu atace USR-PLUS, fiindcă “trebuie să guvernați cu ei”. Rămâne, deci, întrebarea: cum de a ajuns USR-PLUS, cu 15% în alegeri, să domine Guvernul României ?

#rezist: “PSD și PNL aceeași mizerie”

Vă mai aduceți aminte sloganul, promovat de #rezist, “PSD și PNL aceeași mizerie”? Părea o inepție de tipul plăcuței suedeze. Sau, apropiat de un alt slogan devenit doctrină de partid “fără penali în funcții publice”. Penali neînsemnând nimic. Ei bine, vizavi de mizeria celor două partide, probabil că în rapoartele multor ambasade occidentale a apărut că PNL nu se deosebește cu nimic de PSD, ba chiar ultimul an de guvernare a dezvăluit o conducere mai coruptă decât au fost ultimele guverne PSD. Scandalul Unifarm, chiar acoperit la maximum de instituțiile de forță, are implicații cumplite și ca nivel al sumelor fraudate, dar și pentru că, într-o pandemie, în loc să se gândească la salvarea de vieți omenești, exact cei însărcinați cu asta nu știau cum să fure mai tare. Iar asta s-a petrecut sub sigla PNL.

Undeva la Bruxelles, la Paris și la Berlin lumea este la fel de sătulă de eșecul clasei politice din România, așa cum suntem și noi la București. Chiar nu mai pot fi găsite explicații la întrebarea de ce nu s-a terminat o autostradă care să traverseze România de la est la vest și de la nord la sud. Chiar nu mai pot fi găsite explicații pentru ce, în ciuda dezvoltării mediului privat, chiar la un nivel superior altor state din Est, tot ce ține de stat este praf. Și atunci, de undeva (poate Paris, poate Berlin), a venit și sugestia pentru președintele Iohannis de a fi introdus USR-PLUS la guvernare.

În România, acest partid și-a făcut intrarea la alegerile din 2016, cu un scor de 8% și s-a consacrat cu 22% la europarlamentarele din 2019. Mulți oameni educați din USR, tineri corporatiști, antisistem, posesori de automobile în care stau 3 ore să traverseze Bucureștiul sau 6-8 ore ca să parcurgă 140 de km de la București la Predeal. Poate că centrele de reflecție din vestul Europei s-au gândit că parlamentarii acestui partid, mulți dintre ei cu studii în afara României și trăiți mult în străinătate, ar putea schimba ceva în România.

Dragnea vs Partidul Multinaționalelor

Klaus Iohannis a intrat în al șaptelea an de mandat prezidențial și nu a reușit să facă nicio reformă fundamentală. Desigur, a dat vina pe “ciuma roșie”. V-ați gândit vreodată că poate acesta nu era exclusiv un slogan de campanie electorală, ci era și demonizarea socialiștilor români în fața Occidentului? Mai ales că terenul fusese pregătit de Liviu Dragnea, fostul președinte al PSD, care nu a știut să-și acomodeze leadership-ul și partidul cu cel mai important partid mondial: Partidul Multinaționalelor.

Singurul program de guvernare din România, în ultimii 30 de ani, cel al lui Liviu Dragnea, a fost sufocat de ceea ce s-a taxat ca “luptă împotriva independenței Justiției”. PSD devenise un partid nefrecventabil pe plan european. PNL a încercat cu disperare să se departajeze de PSD. A mers până acolo încât, în 2018, a votat în Parlamentul European o rezoluție împotriva României, condamnând așa-zisa “intervenție a politicului în justiție”. Se pare că totul a fost în zadar. PNL-ul nu a fost separat de PSD. Mai mult chiar, PSD-ul lui Marcel Ciolacu s-a departajat clar de fosta conducere a partidului: nu mai deschide gura despre Justiție, a eliminat toți liderii locali controversați și nu a mai pus pe listă oameni care au probleme cu Parchetele. Calitatea noilor parlamentarei, desigur, este o altă poveste...

Cioloș cere guvernul său

Pe scurt, în privința USR PLUS, în cancelariile europene se crede că a apărut partidul care va face din România, în sfârșit, o țară modernă. Liderul incontestabil este Dacian Cioloș. De altfel, nu întâmplător, acesta și-a manifestat dorința de a fi numit prim-ministrul României. Să nu uităm că lui i-a încredințat președintele Macron sarcina de a conduce în Parlamentul European grupul politic al reformatorilor adunați sub umbrela New Europe. Desigur, ceea ce pare a fi o decizie a puternicilor Europei nu are neapărat legătură cu realitatea din teren. USR, acuzat de neomarxism, acoperit acum de titulatura de partid progresist, are mulți lideri controversați care s-au mai aflat în funcții ministeriale în 2016 și fie au produs haos, fie nu au făcut nicio brânză acolo unde au fost parașutați. Acum, însă, s-ar putea sa fie cumva altfel. Tot ce vor face Voiculescu, Ghinea, Drulă, sau Năsui va fi bine. Tot ce vor face liberalii va fi, în ochii Europei, rău. S-ar putea să avem o încercare disperată din partea Europei de a forța schimbarea și în țara noastră. În același timp s-ar putea ca o intenție bună să eșueze lamentabil din cauza celor numiți să o pună în practică.

Lupta împotriva corupției, eșec cu multe laude

Va mai amintiți de lupta împotriva corupției din România? Totul s-a declanșat în 2014, printr-un discurs al Victoriei Nuland, care a văzut în corupție modalitatea cea mai simplă prin care Europa de Est ar fi putut să cadă sub influența Rusiei. Se întâmpla după ce Putin anexase Crimeea fără să tragă un foc de armă. S-a întâmplat ca în România, nobilă și absolut necesară, diminuarea semnificativă a corupției să eșueze în mare parte într-o lichidare a adversarilor politici. Că lucrurile au stat așa cea mai bună dovadă este rezultatul alegerilor din 2016. Atunci, la locale, PSD a câștigat 7 din 7 primari la București, iar la parlamentare a obținut cel mai mare scor al unui partid politic în lumea civilizată, 47%. Publicul a constatat abuzurile din Justiție și faptul că lupta împotriva corupției avea culoare politică.

Și totuși, atât Washingtonul cât și Bruxellesul au considerat ceea ce noi am numit “războiul româno-român” un succes judiciar de proporții. Ambasadele de la București nu prea îndrăzneau nici ele să îi contrazică pe strategii de acasă care imaginaseră scenariul.

Revenind la USR PLUS se prea poate să avem o temă similară: acest partid va avea un sprijin uriaș din partea presei internaționale. Probabil că Dacian Cioloș va fi numit, până la sfârșitul anului, premier al României. Fiindcă Bucureștiul pare incapabil să-și producă propriul proiect politic, UE încearcă ea să impună o variantă. Singura întrebare care se mai pune este ce rol va mai avea, în cazul acesta, președintele Iohannis. Cred că în săptămânile următoare vom primi măcar unele răspunsuri la multele întrebări pe care le ridică această analiză.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News