Cu ochii la Victor Ponta si ispravile sale guveramentale si neguvernamentale si la opozitia dezbinata care face miscari nastrusnice, romanii aproape nu realizeaza uriasa tragicomedie care se consuma la granita de rasarit. 

 In Ucraina. Acolo unde, tot duminica, are loc, pe fondul razboiului civil, un razboi politic al oligarhilor. Unul dintre oligarhi va deveni noul presedinte al statului ucrainean. Si va defila, impreuna cu poporul vecin, catre Uniunea Europeana. Unde va ajunge cine stie cand. Scopul acestui editorial este nu doar acela de a atrage atentia asupra unui eveniment care este mai important decat europarlamentarele din Romania, ci de a analiza modul in care unitati de masura utilizate de asa-numita civilizatie occidentala se aplica in mod diferit. Pervers chiar, daca ne gandim la ceea ce se intampla in Ucraina.

Dintre cei 19 candidati prezidentiali – 13 independenti si 6 sustinuti de partide politice –, multi sunt oligarhi. Dar numai unii au sanse de reusita. Si toti la un loc au un numitor comun. Sau chiar mai multi.

Cel mai cunoscut opiniei publice internationale dintre candidatii la presedintia Ucrainei este, de la distanta, Iulia Timosenko. Pentru ca a fost prim-ministru la Kiev. Pentru ca a pierdut alegerile prezidentiale in favoarea lui Ianukovici, care a si pedepsit-o, dresadu-i mai multe procese si o grea condamnare penala. Iulia Timosenko este si ea un om politic controversat si un oligarh la fel de controversat, a carei avere s-a constituit in domeniul energetic. A simtit la timp ca bate un vant NATO si UE si a virat-o la timp spre Vest. Asa se face ca a fost aparata de oficialii europeni si americani, care au facut mari eforturi pentru a obtine eliberarea ei. Este insa cotata doar cu 8 la suta.

Un alt oligarh miliardar, tot partizan UE, tot declarat anti-rus, este un om de afaceri din Donbas si se numeste Rinat Ahmetov. Are atat de multi angajati, incat se spune ca sute de mii de familii depind de el si dispune de un fel de armata personala. Cu ajutorul careia asigura „linistea" in Mariupol. Garda sa pretoriana patruleaza acolo pe strazi. Si el a jucat politic la mai multe capete, sprijinindu-l, pana in ultimul moment, pe Viktor Ianukovisi si apoi parasindu-l rapid. Astazi, organizeaza mese rotunde impreuna cu reprezentantii OSCE, unde predica democratia. Nici el nu are sanse prea mari.

Cel mai bine cotat dintre candidati este un alt oligarh, Petro Porosenko, miliardar in varsta de 48 de ani, un fel de rege al ciocolatei. El dispune in sondaje de 30 la suta intentie de vot si se pregateste sa fie ales, duminica, presedinte de cei 36 de milioane de cetateni care au dreptul de a se pronunta. Fondator al Partidului Regiunilor, formatiune care l-a sustinut pe Ianukovici pana cand acesta s-a catapultat la Moscova, Porosenko a fost ministru de Extrene in guvernul Iuliei Timosenko si apoi ministrul Economiei in guvernul Ianukovici. Dupa care s-a dat de trei ori peste cap, a simtit dincotro bate vantul, a sprijinit Euromaidanul, a devenit partizan UE si s-a strambat al separatistii rusi.

Singurul prorus, dar cu sanse extrem de mici, este, nu o sa va vina sa credeti, tot un oligarh. Provenit din sectorul bancar. Se cheama Serghei Tighipko. Care de unde vine? Culmea, si el tot din partidul lui Ianukovici.

Prin urmare, in batalia pentru democratizarea Ucrainei si pentru mersul triumfator al acestui stat de la Rasarit catre Uniunea Europeana si, mai tarziu, catre NATO, in cursa sunt inscrise, exclusiv, un fel de clone. Toti candidatii au un trecut legat, intr-un fel sau altul, nu numai de Inaukovici, ci si de Moscova. Si nu ma refer aici la Moscova Imperiala. Si, mai cu seama, toti sunt oameni extrem de bogati, care nu au facut altceva decat sa combine afacerile cu politica, beneficiind din plin de statutul lor de inalti functionari publici.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News