Un scuipat austriac pe obrazul României

Iată editorialul scris de Bogdan Chirieac:

Vineri, cancelarul austriac Sebastian Kurz a efectuat o vizită la București, în contextul în care Viena cedează practic Bucureștiului președinția rotativă a UE. Pentru justa punere în temă, cancelarul Kurz este un tânăr politician de mare viitor - în ciuda vederilor cam de extremă dreapta, proaspăt ales în funcție. Astă-vară, pe 11 august, l-a așteptat, cu tot guvernul, întru-un sat austriac, pe președintele Vladimir Putin, invitat de onoare la nunta ministrului său de externe. De altfel, relațiile Austriei cu Rusia președintelui Putin sunt la un nivel excepțional, chiar peste cele ale Germaniei sau Franței. Și asta în ciuda sancțiunilor economice impuse Moscovei de către Occident după invadarea Crimeei, în 2014.

Omul care a tăiat alocațiile copiilor români din Austria

Sebastian Kurz s-a mai evidențiat, în anul care se încheie, prin câteva atitudini antiromânești, inclusiv tăierea alocațiilor copiilor români ai căror părinți lucrează în Austria. Ei bine, la București, la finalul unei întâlniri oficiale cu președintele Iohannis, Herr Dr. Kurz a afirmat că firmele austriece ar putea pleca din România din cauza modificărilor anunțate de guvern la codul Fiscal. Referința s-a făcut la taxa pe lăcomie impusă băncilor și la impozitarea cifrei de afaceri a companiilor din domeniul energiei.

“Nu-mi fac griji pentru firmele austriece, pentru că știu ce firme sunt aici, în România: sunt firme mari precum OMV sau Erste. Ele lucrează în mai multe state. Ar putea să-și strângă lucrurile și să plece (...). Îmi fac griji pentru mediu economic din România. De la anunțarea măsurilor au fost probleme la bursă, au reacționat investitorii. Aceste măsuri ar putea duce la pierderea de locuri de muncă. Să nu se ajungă ca oamenii să-și piardă locul de muncă, să crească prețurile sau să alunge investitorii”, a declarat Herr cancelar.

Consecință a războiului româno-român

Scuipatul aruncat de austriac în obrazul statului român este o consecință firească, naturală, a războiului româno-român. Acesta este tratamentul rezervat României de unele state europene, altminteri cu mari interese în țara noastră. Ordonanța de Urgentă a guvernului - că o fi bună, că nu o fi - pleacă de la o realitate obiectivă: la fel ca în toate statele slabe, multinaționalele își optimizează fiscal profitul și nu plătesc mai nimic în România. La date comparabile din punctul de vedere al cifrei de afaceri, companiile românești plătesc de zece ori mai mulți bani la buget decât companiile străine. Și asta în ciuda faptului că domeniile cu valoare adăugată ridicată - așa cum sunt energia, telecomunicațiile, băncile sau asigurările – sunt, în proporție de aproape sută la sută, companii cu capital străin.

Dacă vorbim despre OMV, merită să reamintim că PETROM - cea mai importantă companie petrolieră din regiune - a fost dată pe nimic unei companii mult mai mici la vremea respective,   OMV, în vremea guvernului Năstase, înainte de aderarea României la UE. Să reamintim că redevențele pentru exploatările de petrol și gaze sunt subiect de discuție încă din 2004, valoarea lor fiind nesatisfăcătoare. La cifre de afaceri amețitoare, OMV raportează profituri care în unii ani sunt absolut ridicole.

În privința băncilor, președintele unei instituții de profil ce acționează în România s-a evidențiat prin participarea la mitinguri de protest împotriva guvernului. Aceasta deși statutul internațional al băncilor îi interzice să facă politică. Grație demersurilor unui ONG american, au apărut în presă dezvăluiri tulburătoare legate de practicile unui alt gigant austriac, Schweihofer, care a contribuit esențial la chelirea definitivă a munților României.

Multinaționalele, esențiale în economia modernă

Economia modernă este de neconceput fără existența corporațiilor multinaționale. Modul lor de lucru, cultura lor, plus-valoarea indiscutabilă pe care o aduc sunt esențiale pentru prosperitatea unei țări. De aceea, Ordonanța de Urgentă pe care Guvernul României o promovează nu este altceva decât o primă filă dintr-o luptă prin care state foarte puternice au trecut deja, în sensul în care multinaționalele trebuie să lucreze împreună cu statele unde se află și nu să ajungă să conducă acele state.

Că multinaționalele lasă foarte puțini bani în România este un fapt real, verificabil. Că este nevoie de un dialog, probabil îndelungat, prin care bugetul de stat să primească mai mulți bani, este, de asemenea, un adevăr. Că lucrul acesta nu se poate face doar prin OUG, ci și prin promovarea firmelor cu capital autohton, este un lucru dovedit în Germania, în Franța, în Marea Britanie, care au trecut prin această etapă istorică mult înaintea României. Până la urmă, multinaționalele nu te iubesc, nu te urăsc și foarte rar suferă de naționalism. Ele sunt interesate în principal de maximizarea profitului și cota de piață.

Șantajul la nivel de stat, nesancționat

Să vină însă cancelarul Austriei și să te șantajeze ca stat, că, dacă tu – Guvern - dai o hotărâre, pleacă OMV-ul din țară, e prea mult. România a extras petrol și l-a prelucrat cu cel puțin 100 de ani înainte Austriei. România s-a descurcat singură, ba chiar a învățat și jumătate din Orientul Mijlociu să-și extragă petrolul și înainte de 2004. Parcă și văd OMV-ul cedând cheile statului român de la concesiunile de hidrocarburi primite practic pe gratis într-un anumit moment istoric.

Cu adevărat tulburătoare nu sunt tupeul și aroganţa lui Herr Kurz, ci de-a dreptul înspăimântător este că președintele Iohannis nu i-a dat o replică pe măsură. Inadmisibil este că guvernul României nu a dat nici el un comunicat vizavi de obrăznicia rostită la București. Să stai nepăsător după ce propria țară îți este călcată în picioare de un tânăr politician înfierbântat la minte te descalifică pentru orice demnitate în statul român.

Sunt trist, dar nu mirat. Cum ar putea fi altfel când în noiembrie Rezoluția împotriva României, votată în Parlamentul European, a fost respinsă de unguri și polonezi, ca să fie votată de câțiva europarlamentari români.