Tabletă
Desktop
Data publicării:
Un pas de deux cu stelele baletului, Maria Vinogradova şi Ivan Vasiliev
Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura
Maria Vinogradova în Don Quijoote
Solistă principală la Bolşoi, Maria Vinogradova dansează multe roluri romantice şi lirice în marele teatru moscovit. Strălucitoare şi sofisticată, îşi împarte timpul între scenă, casă, copil şi lumea modei, care totuşi, aşa cum a mărturisit în D&D, nu este marea sa pasiune.
Este cunoscută de iubitorii baletului ca „soţia lui Ivan Vasiliev”. Dar Vinogradova poate conta pe propriile ei calităţi. În primul rând, o frumuseţe senzuală, atipică în rândul dansatoarelor baletului clasic. A avut până acum roluri uşor frivole, care i se potrivesc de minune. În ultimii ani a interpretat Olga din Evghei Oneghin, La Sylphide, Giselle, Shirine din Légende d'amour... Roluri de femei-copil cu un farmec incredibil. Dar rolul care i-a permis să exprime o singularitate tulburătoare a fost cel al exoticei Bela, prinţesa orientală din Un erou al timpului nostru.
În plus, Maria Vinogradova posedă o tehnică perfectă, solidă şi precisă.
Dar, pe lângă cronicile mondene şi proiectele artistice alături de soţul ei, balerina de 27 de ani merită să fie urmărită pentru personalitatea ei într-o perioadă plină de angajamente şi aşteptări.
Cu Ivan Vasiliev în Giselle
Întâlnită la Teatro Regio di Parma cu prilejul Galei An Evening with Ivan Vasiliev, Maria este o tânără senină, fără aroganţa pe care ar presupune-o statutul de balerină în Rusia.
Întrebată într-un interviu acordat revistei Danza&Danza, de ce a ales baletul, Maria Vinogradova a mărturisit că aceasta a fost marea ei dorinţă, deşi nu provine dintr-o familie de artişti, mama ei fiind economistă, iat tatăl chimist. Îi plăcea să danseze încă de când era copil şi a început să ia lecţii de dans. De la Academia de Dans din Moscova, care este şcoala de balet a Teatrului Bolşoi a păstrat amintirea unor ani foarte duri, dar care au reprezentat o perioadă cu adevărat formativă, care a învăţat-o să-şi cunoască limitele pentru a încerca să le depăşească şi i-a dezvoltat capacitatea de a vedea în perspectivă.
Denis Rodkin şi Maria Vinogradova în Spartacus
La sfârşitul studiilor, directorii marilor companii de balet vin să vadă elevii şi să-şi aleagă balerini. I s-a propus să meargă la Baletul Stanislavski, dar ea nu dorea decât un angajament la Bolşoi. S-a prezentat la o audiţie şi, la numai 17 ani, a fost admisă. Foarte rar unii dansatori sunt angajaţi cu contract de solist. Ea a trebuit să urce încet, în toate gradele ierarhiei, începând cu corpul de balet, dar chiar din acea perioadă a dansat şi roluri principale. Actualul director, Makhar Vaziev, i-a oferit importante oportunităţi.
În Ivan cel Groaznic
„De fiecare dată când se schimbă conducerea trebuie s-o iei de la capăt. Este normal pentru că fiecare are propriile gusturi şi propria viziune. Este adevărat că odată cu Vaziev, am avut o serie de oportunităţi pentru noi debuturi: Maşa din Spărgătorul de nuci, un rol foarte pretenţios din punct devedere tehnic chiar şi pentru balerinele cele mai experimentate, Julieta din Romeo şi Julieta, care m-a pus la încercare din punct de vedere emoţional, dar şi Bela din Un erou al timpului nostru, un balet straniu care te duce înr-o lume din care este greu să mai ieşi. Dar, de la acestea, până la sfârşitul stagiunii, rămân puţine posibilităţi de a debuta în repertoriul clasic, deoarece compania a programat titluri contemporane”.
Cu Ivan Vasiliev în Spartacus
Vinogradova este cosiderată la Bolşoi o balerină romantico-lirică şi i s-au încredinţat partiturile din Spărgătorul de nuci şi Giselle, pe care le dansează aşteptând momentul în care va evolua în La Bayadere la care a visat de când se ştie şi apoi în Frumoasa din pădurea adormită şi în Lacul lebedelor. Deoarece, „Eu, ca să fiu sinceră, sunt atrasă de roluri strălucitoare, cum este Kitri din Don Quijote, un balet pe care nu l-am dansat niciodată în întregime, apărând numai în Pas de deux în diferite Gale”.
Ivan Vasiliev şi incredibilele sale salturi
Maria Vinogradova îşi pregăteşte rolurile cu profesoara ei, Nina Semizorova, care este Artist al Poporului. Tot ce dansează acum i se datorează acesteia pentru că balerina are o încredere totală în părerile ei, o stimează şi o respectă atât din punct de vedere profesional, cât şi uman. Acum aşteaptă momentul în care va fi numită Primă Balerină, ceea ce nu este uşor pentru că pe lângă fapul că există multe candidate la acest titlu, directorul companiei consideră că există prea mulţi prim balerini.
Evoluând la Compania Alvin Aley
Cu marele balerin Ivan Vasiliev s-a întâlnit prima dată în timpul studiilor, la Minsk, unde el studia, iar ea a dansat în Spărgătorul de nuci, într-un turneu cu şcoala. Au intrat apoi, în aceeaşi perioadă la Bolşoi, dar el a devenit star şi a plecat. Când s-a întors pentru a dansa Spartacus, ea a fost aleasă pentru rolul Frigia. „Eram foarte nesigură pentru că dansasem acel rol o singură dată, cu Denis Rodkin, dar când am început să repetăm duetele, s-a produs imediat o simpatie şi o complicitate. După spectacol, Ivan a început să-mi facă curte...”
Cu Ivan Vasiliev în Seherazada
Cu acest pas de deux din Spartacus au obţinut ovaţii la Moscova, dar şi în Gala deja amintită din Italia, gală gândită ca un omagiu adus demiurgului baletului eroic moscovit din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Yuri Grigorovich care aia împlinise 90 de ani. Critica afirma că, dincolo de performanţa extraordinară şi de inegalabila statură profesională a acestor doi dansatori din şcoala rusă, sărea în ochi în Gala An Evening with Ivan Vasiliev, surâsul luminos al lui Vasiliev, vizibil fericit şi satisfăcut de efectul salturilor sale imbatabile şi al vitalităţii impetuoase datorate atât pregătirii tehnice, dar şi talentului nativ al dansatorului.
Cei doi mari balerini în Spartacus
„Un spirit războinic susţine spectacolul, lăsând loc, la momentul potrivit pentru a resimţi emoţiile, delicateţei infinite a soţiei sale Maria Vinogradova, steaua luminoasă a Teatrului Bolşoi, care a dansat cu el şi un pas de deux din Şeherazada şi din unul din Don Quijote. Două momente din anii 90, inserate inteligent în palimpsestul «luptelor» pline de virtuozitate”, scria un critic.
În Don Quijote
Viaţa alături de un artist atât de impetuos este, după mărturisirea balerinei, veselă şi amuzantă. „Nu ne plictisim niciodată, iar Ivan mi se pare un om de pe altă planetă, ca şi cum ar fi venit din cosmos. Chiar şi când mă înconjoară cu multe atenţii, îl descopăr într-o altă lume”.
Cei doi trăiesc la Moscova, dar Ivan Vasiliev se deplasează mult. O viaţă normală de familie se desfăşoară cu ajutorul celor două mame şi al unei bone, ceea ce i-a permis să se întoarcă la dans la numai o lună după naştere. Totuşi, în momentul de faţă, preocuparea ei zilnică o constituie fetiţa.
Scenă romantică de mare senzualitate din Spartacus
Din punct devedere profesional, are o încredere totală în soţul ei, îi ascultă părerile, sfaturile şi acceptă corecturile lui, fiindu-i foarte recunoscătoare pentru ele. Când Ivan Vasiliev a abordat coregrafia, Maria Vinogradova era însărcinată şi nu a dansat, până în primăvara acestui an, în coregrafiile lui. În luna mai a fost distribuită însă în Gala Premiului Benois de la Bolşoi semnată de el.
La sfârşitul baletului Ivan cel Groaznic
Întrebată despre planurile de viitor, Maria Vinogradova a răspuns: „Nu-mi place să mă gândesc la viitor şi nici să-mi fac planuri: viaţa curge aşa cum trebuie să curgă. În plus, alături de Ivan n-aş avea nici măcar timp să mă gândesc la asta”.
Recent, Maria Vinogradova şi Ivan Vasiliev au fost ovaţionaţi de public şi aclamaţi de critica de specialitate în premiera mondială a coregrafiei Souvenir, coregrafiată de Ivan Vasilev pe muzică de Beethoven.
Steaua Baletului de la Bolshoi este interesată şi de lumea modei
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
