Evident, am scris Orizont cu speranța că imediat va răsări în loc Orizzonti, secția inclusă în Selecția oficială (un corespondent Certain regard al Cannes-ului), cu alt juriu și alte premii, diferite de cele ale Competiției numite pe scurt Venetia 81. Aici am văzut debutul în lungmetrajul de ficțiune al lui Bogdan Mureșanu Anul Nou care nu a fost și, cu riscul exagerărilor emoționale greu de ocolit, aș spune că ieri a fost ziua cineastului nostru. Lumea unui festival este mare și din ce în ce mai pestriță, de aceea nu voi cârti împotriva celor care au trăit o altă zi, una marcată de prezența lui Brad Pitt sau George Clooney, lupii singuratici, crepusculari din pelicula Wolfs, a lui Jon Watts.

Este dreptul lor. În agenda mea profesională, Bogdan Mureșanu avea, ieri, un singur concurent, pe brazilianul Walter Salles (unul dintre cineaștii mei preferați, dacă mi se îngăduie mărturisirea) autorul acelei minuni de film din 1998, entral do Brasil (Gara Centrală). Misterele programării i-a adus alături, unul în secțiunea Orizzonti, celălalt în marea competiție cu I’ am Still Here. O întâlnire din care Mureșanu a ieșit cu capul sus. Bănuiesc că nu sunt singura care am tresărit la auzul veștii cum că, pentru acest prim lungmetraj de ficțiune, are de gând să se întoarcă la scurtul aducător de atâtea succese, Cadoul de Crăciun. Reciclările, atunci când despre ele este vorba, nu prea sunt purtătoare de  noroc. Din fericire, aici nu avem de a face cu ceea ce ar putea să semene cu întoarcerea pe dos a unei haine purtate, în care ne-am simțit bine.

Brad Pitt la conferința de presă (Foto La Biennale ASAC)

Cineastul nu a tras de savuroasa poveste a băiatului care îi comunică lui Moș Gerilă al anului 1989 dorința tatălui său, „să moară nea Nicu”, spre disperarea respectivului părinte. Incluzând-o într-o construcție corală, în care fiecare componentă bine definită a întregului pare a se chema una pe alta, a transformat-o într-o perlă a coroanei. Dovada cea mai bună este chiar reacția unei săli încântate, cu spectatori străini, dintre care nu știu câți cunoșteau amintitul Cadoul de Crăciun. Au simțit tristețea umorului, dar și intensitatea fricii, a temerilor care unesc destinele a șase personaje surprinse în zilele ultime ale dictaturii, a spaimelor care le distorsionează și urâțește viața.

Se poate scrie mult despre energia cu care autorul controlează vărsarea micilor istorii purtate de fiecare personaj în albia unui fluviu narativ devenit filmul ce ne va purta cu el  în plină retrăire –sau, pentru unii, descoperire -  a emoțiilor unui timp înfrigurat. Evident, cu un alt prilej, nu într-o relatare festivalieră, fatalmente limitată. Nu aș putea să închei fără a aminti măcar o parte a armatei de actori care traversează ecranul, solidari în a asigura coerența unei stări de neliniște de la bun început instalate: Adrian Văncică, Iulian Postelnicu, Mihai Călin, Nicoleta Hâncu, Emilia Dobrin, Ioana Flora, Ion Sapdaru, Manuela Hărăbor, Gabriel Spahiu, Răzvan Vasilescu, Nicodim Ungureanu. Excelente intervențile regizorilor, ale interpreților Nicoleta Hâncu, Iulian Postelnicu, Adrian Văncică în discuțiile cu spectatorii, după proiecția filmului, în marea sală Darsena. 

Bogdan Mureșanu

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News