Un cercetător a ajuns la concluzia că ceea ce noi numim conștiință umană provine din dimensiuni ascunse, momentan inaccesibile din punct de vedere tehnologic.

O teorie intrigantă pentru a explica conștiința umană sugerează că aceasta provine din dimensiuni ascunse și nu este doar rezultatul activității cerebrale.

Un fizician susține că ne conectăm la aceste planuri invizibile ale universului atunci când creăm artă, practicăm știință, reflectăm asupra filosofiei sau visăm, iar acest lucru ar putea clarifica fenomenul care a scăpat înțelegerii științifice de secole.

Michael Pravica, profesor de fizică la Universitatea din Nevada, Las Vegas, a fundamentat această idee pe conceptul de hiperdimensionalitate, care sugerează că universul este alcătuit din mai multe dimensiuni decât cele patru pe care le percepem: înălțime, lungime, lățime și timp.

Dar teoria sa este extrem de controversată, un om de știință afirmând că fundamentul teoriei lui Pravica „se apropie de science fiction.”

„Simplul fapt că putem concepe dimensiuni mai înalte decât cele patru, în mintea noastră, în matematică, este un dar... este ceva care transcende biologia,” a declarat Pravica pentru Popular Mechanics.

Oamenii de știință încearcă de sute de ani să explice conștiința umană și originile acesteia – iar teoriile variază extrem de mult.

Conștiința accesează informații dincolo de cele 4 dimensiuni 

O teorie de bază sugerează despre conștiință că este legată de cantitatea de informație integrată între diferitele părți ale creierului. Cu cât informația este mai conectată și integrată, cu atât o ființă este considerată mai conștientă.

O altă teorie susține că stările mentale conștiente sunt determinate de semnalizarea de tip „top-down” în creier. Acest tip de semnalizare se referă la procesul prin care regiunile cerebrale superioare trimit informații, așteptări sau contexte către regiunile inferioare.

Însă teoria lui Pravica se îndepărtează de domeniul neuroștiințelor și intră în fizica teoretică.

El a sugerat că, în momentele de conștientizare intensificată, precum atunci când visăm sau când ne folosim creierul pentru sarcini creative sau intelectuale profunde, conștiința noastră ar putea transcende dimensiunea fizică și ar putea intra pe un plan superior.

În aceste momente, conștiința noastră se sincronizează cu dimensiuni ascunse și primește o avalanșă de inspirație, a explicat Pravica.

Pentru a înțelege mai bine această teorie controversată, imaginează-ți următorul scenariu.

Gândește-te că ești o ființă bidimensională care trăiește într-o lume bidimensională, precum un personaj dintr-o bandă desenată. Acum imaginează-ți că o sferă trece prin planul tău vizual.

Sfera ar apărea ca un punct care crește într-un cerc tot mai mare pe măsură ce se apropie, apoi se micșorează treptat până dispare din vedere. Nu ai avea cum să știi că, de fapt, este o formă tridimensională.

Pravica ne vede ca o versiune a acestor personaje 2D. Deși trăim într-o lume cu patru dimensiuni, putem percepe doar materia și energia acestor patru dimensiuni, exact cum ființele dintr-o lume 2D nu pot percepe un obiect 3D.

Astfel, limitările lumii noastre ne împiedică să detectăm dimensiuni superioare care, în teorie, ar putea exista în jurul nostru.

Aceasta este baza hiper-dimensionalității – ideea că universul este alcătuit din multe dimensiuni, unele dintre ele fiind ascunse, deoarece sunt dincolo de sfera noastră fizică.

Hiper-dimensionalitatea este legată de teoria corzilor, care afirmă că realitatea este formată din corzi vibrante infinit de mici, mai mici decât atomii, electronii sau quarcurile.

Pe măsură ce aceste corzi vibrează, se răsucesc și se pliază, ele produc efecte în multiple dimensiuni nevăzute, dând naștere tuturor particulelor și forțelor pe care le putem observa, de la fizica particulelor până la gravitație.

„Teoria corzilor este, în esență, o teorie a hiper-dimensionalității,” a spus Pravica. „Se concentrează pe modul în care universul este construit la o scară sub-quantum.”

Deși putem observa efectele pe care aceste corzi vibrante le au asupra fizicii din dimensiunea noastră, nu putem percepe direct dimensiunile ascunse în care acestea vibrează.

Cu alte cuvinte – nu le putem observa fizic.

Însă conștiința noastră ar putea avea acces la ele, afirmă Pravica.

Estompează granițele dintre știință și spiritualitate - Pravica, creștin ortodox cu un doctorat de la Harvard, crede că Iisus ar putea fi o ființă hiper-dimensională

Hiper-dimensionalitatea și teoria corzilor sunt larg acceptate de fizicieni, dar ideea lui Pravica despre legătura acestora cu conștiința este mult mai controversată, în special pentru că estompează granițele dintre știință și spiritualitate.

Fiind un creștin ortodox cu un doctorat de la Harvard, Pravica a găsit în hiper-dimensionalitate o modalitate de a-și lega formarea științifică de convingerile sale religioase.

De exemplu, el crede că Iisus ar putea fi o ființă hiper-dimensională.

„Conform Bibliei, Iisus s-a înălțat la cer la 40 de zile după ce a fost pe Pământ. Cum te poți înălța la cer dacă ești o creatură cu patru dimensiuni?” a întrebat Pravica.

Dar, teoretic, fiind o ființă hiper-dimensională, Iisus ar fi putut să se deplaseze între lumea noastră și cer – care ar putea fi o lume a dimensiunilor superioare sau infinite, a spus el.

Teoria lui Pravica se bazează pe perspectiva unui „Dumnezeu al golurilor”, unde lacunele în cunoașterea științifică sunt explicate prin intervenție divină, a spus Stephen Holler, profesor asociat de fizică la Universitatea Fordham.

El consideră că acest tip de gândire este insuficient și împiedică explorarea științifică necesară pentru a înțelege și explica fenomene greu de înțeles, precum conștiința umană.

„Este un mecanism de explicație slab, care, în mod discutabil, înăbușă natura curioasă necesară pentru o știință de calitate și învață că nu este în regulă să spui ‘Nu știu’,” a declarat Holler pentru Popular Mechanics.

El subliniază că abilitatea noastră de a manipula matematic dimensiunile superioare nu este o dovadă că ele există cu adevărat sau că ceea ce noi numim "conștiința noastră" poate interacționa cu ele.

Mai mult decât atât, explorarea acestor dimensiuni superioare este imposibilă din cauza limitărilor tehnologice actuale.

Nici măcar cel mai puternic accelerator de particule din lume – Large Hadron Collider (LHC) de la CERN – nu poate oferi dovezi reale că aceste dimensiuni există.

LHC ciocnește particule la viteze incredibil de mari – până la viteza luminii.

Aceasta le permite fizicienilor să studieze blocurile fundamentale ale materiei și energiei și să acceseze dimensiuni infinit de mici – chiar mai mici decât un singur proton.

Însă nici măcar LHC nu este capabil să dezvăluie corzile din dimensiuni superioare, prezise de fizica cuantică. Pentru a ajunge la acest nivel de detaliu, fizicienii ar avea nevoie de un accelerator mult mai puternic.

Fără aceste dovezi concrete, Holler spune că hiper-dimensionalitatea „se apropie de științifico-fantastic”.

Cu toate acestea, Pravica este optimist că o astfel de tehnologie ar putea exista în timpul vieții copiilor săi.

Până atunci, el va continua să susțină hiper-dimensionalitatea și teoria sa despre legătura acesteia cu conștiința noastră, conform Daily Mail.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News