Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Uitată de România. Prima femeie parașutist a României după cel de-al Doilea Război Mondial trăiește în mizerie: Sunt sub cerul liber, doar a lui Dumnezeu
Floarea Ioniță, prima femeie paraşutist din România, după cel de-al Doilea Război Mondial, în vârstă de 93 de ani, abia reușește să trăiască de pe o zi pe alta, aproape toată pensia fiindu-i acoperită de costurile chiriei și utilităților apartamentului unde locuiește, după ce a fost dată afară din casă, în urmă cu 10 ani de zile.
Floarea Ioniță ajungea la Antena 3, acum 10 ani, după ce a fost dată afară din locuința pe care o deținea, din cauza datoriilor mari la întreținere.
De atunci se străduiește să își facă dreptate, prin mai multe apariții în presă, dar nu beneficiază de niciun ajutor semnificativ din partea statului, deși este nevoită să trăiască cu o pensie de 2.300 lei, bani care trebuie să îi acopere și chiria de 200 de euro.
Singurul ajutor suplimentar pe care îl primește din partea statului este de la primărie, în valoare de 1.000 de lei pe an, pentru care trebuie să justifice că are datorii.
Fără bani de medicamente și fără rude care să o sprijine, Floarea Ioniță continuă să locuiască într-un apartament sărăcăcios, de pe strada Lascăr Catargiu, din București, singurele ei alinări venind de la colegii de breaslă.
„Sunt sub cerul liber, doar a lui Dumnezeu! M-au dat afară din casă în 2013 fără să îmi dea voie să îmi iau obiectele, îmbrăcămintea, medicamentele. M-au dat afară forțat! Acum locuiesc pe Lascăr Catargiu, pe lângă Secția 1 de Poliție, de nouă ani de zile. Plătesc o chirie de 200 de euro lunar, iar până la pensia pe care o am acum, de 2300 de lei - am avut oricum mult mai puțin, iar pensiile acestea au crescut încet - eu rămân să trăiesc cu 1300 de lei. Din acești bani plătesc și întreținerea la bloc. Iarna sunt costuri enorme, pentru că e un bloc vechi. Cu restul utilităților abia îmi permit să mai trăiesc. Sunt în vârstă, eu am nevoie de medicamente. E foarte greu!
Până acum m-am mai descurcat. M-au mai ajutat anumite persoane, dar nu pe termen lung, așa din când în când, după posibilitățile fiecăruia. Nu a fost ceva continuu, așa ocazional. Eu trebuie să plătesc o femeie care îmi face cumpărăturile, pentru că nu mă pot deplasa. Nici mâncare nu pot face singură pentru că n-am forță să stau în picioare. Eu trebuie să ajung într-o poziție, prin drepturile pe care le oferă statul român, să am și eu un ajutor suplimentar. Am probleme medicale, așa cum au toți bătrânii la vârste avansate. De la ARPIA (Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii), unde sunt eu membră, e adevărat că anul acesta am mai primit niște bani. Dar eu aveam de plătit o întreținere care s-a tot strâns și a ajuns la 2700 de lei. Dacă nu primeam suma de 1000 de lei pe an, de la primărie, nu reușeam să mă întrețin în acea perioadă. Dar și pentru ăia 1000 de lei a fost o bătaie de cap că trebuia să strâng chitanțe care să dovedească că am datorii”, a explicat Floarea Ioniță pentru DC News.
„Dacă mă vor da afară și de aici nu am unde să mă duc. Nu mai am familie, n-am nici rude în București. Am o singură nepoată de soră, la Pitești, dar care s-a supărat pe mine după ce s-a vândut casa. Nu mă protejează cu nimic, din niciun punct de vedere. Cu cât e mai îndepărtată rudenia, cu atâta sunt mai reci oamenii. M-au mai ajutat din străinătate, un cuplu din Anglia, după ce am fost la domnul Gâdea. Mi-au dat oamenii un televizor. M-a mai ajutat și Fuego acum șapte ani, dar după aceea m-au dat afară cei din ANPR CONDOR (Asociația Parașutiștilor din România), pe motiv că cerșesc la televizor. M-au primit înapoi în același ani, dar au fost cuvinte dureroase. Nu vreau să fiu prea dură cu ei, că au îndreptat lucrurile după aceea, dar m-a durut sufletul în perioada aia. Sunt a nimănui... dacă mor în casă sunt a nimănui”, a continuat aceasta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
