"Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis printr-o hotărâre definitivă, că 'împărţirea costurilor între acţionari şi deţinătorii de obligaţiuni reprezintă o precondiţie pentru aprobarea, de către Comisia Europeană, a ajutorului de stat pentru o bancă aflată într-o situaţie dificilă şi nu contravine legislaţiei comunitare'. Ce înseamnă asta, pe românește? Să presupunem că o bancă oarecare, ca urmare a unor operațiuni neperformante, de regulă a unor escrocherii, e în pericol de faliment. În capitalismul clasic, de până la Marea Criză, într-o asemenea situație, falimentul însemna, pe scurt, că bancherii pierdeau tot ce aveau, iar deponenții fie își pierdeau și ei depunerile, fie își recuperau, eventual, o mică parte din acestea, în urma lichidării activelor băncii. În modelul european postbelic, pentru a se evita intrarea într-o spirală de criză, Statul intervine împrumutând banca. Bancherii nu pierd, dar sunt puși sub control și trebuie să ramburseze împrumutul de stat într-o perioadă de timp. În fine, depozitele sunt garantate, cel puțin în zona deponenților mici și mijlocii. Deși imperfect, un asemenea model asigură echilibrul economic, stabilitatea financiar-bancară și pacea socială", precizează europarlamentarul Laurențiu Rebega, într-un comunicat de presă.

Băncile mari, entități intangibile

El continuă prin a preciza că "recenta decizie a CJUE ne aduce, aparent, în zona capitalismului clasic. De ce 'aparent'? Pentru că, spun adepții neoliberalismului, în zilele noastre, băncile, mai precis anumite bănci, au devenit 'prea mari' ca să mai dea faliment. Sunt bănci internaționale, cu operațiuni în toată lumea, iar un faliment ar antrena o reacție în lanț cu consecințe inimaginabile. Aceste bănci trebuie, deci, să fie salvate cu orice preț! Dar prețul este triplu! Pe de o parte, pierd toți depunătorii, întrucât în gaura neagră a falimentului sunt aruncați prima dată banii din depozite. În al doilea rând, prin împrumutul acordat de stat, se aruncă în gaura neagră și banii contribuabililor. În al treilea rând, bancherii nu doar că nu pierd nimic, nu doar că nu sunt sancționați, dar nu mai sunt nici măcar controlați. După cum se vede, în acest model, unele bănci mari se urcă deasupra statului și implicit deasupra cetățenilor. Recenta decizie a CJUE acordă acestor bănci mari, focare de escrocherii, exact un statut de entități intangibile. Consecințele deciziei CJUE sunt extrem de grave".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News