Aceste repoziţionări au loc în principal în jurul discuţiilor privind viitorul cadru bugetar multianual al UE (pentru perioada 2021-2027), care pe lângă aspectul strict financiar conturează şi modul cum va evolua reforma blocului comunitar post-Brexit. 

Astfel, o coaliţie nordică pare să se formeze, iar în fruntea ei s-a plasat premierul olandez Mark Rutte. Acesta respinge propunerile preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru o reformare a zonei euro în sensul unei împărţiri mai uniforme a riscurilor între statele care folosesc moneda comună, în principal prin crearea unui buget al zonei euro, a unui post de ministru de finanţe şi a unui parlament al zonei euro. Premierul Rutte se opune de asemenea propunerii Comisiei Europene ca golul financiar de circa 12 miliarde de euro anual creat în bugetul UE de plecarea Marii Britanii să fie parţial acoperit prin creşterea contribuţiilor naţionale. 

Grupul de la Vișegrad se opune

În acest timp, ţările Grupului de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) continuă să se împotrivească încercărilor guvernelor vest-europene, în frunte cu cel condus de cancelarul german Angela Merkel, de a reforma politica europeană de azil pentru a le obliga să primească migranţi veniţi din afara Europei şi de a condiţiona accesarea fondurilor europene de acceptarea unei asemenea politici de azil, precum şi de situaţia statului de drept. Grupul de la Vişegrad a încercat să obţină în anumite chestiuni şi sprijin din partea României, Bulgariei şi ţărilor baltice (Lituania, Letonia, Estonia). 

Pentru a-şi putea promova iniţiativele în interiorul UE, preşedintele Macron este susţinut de state din sudul blocului comunitar, însă ţinând cont şi de necesitatea ca anumite măsuri să întrunească majoritatea calificată în procesul decizional european, el caută sprijin inclusiv în centrul şi estul Europei. 

Însă preşedintele francez insistă totodată asupra 'condiţionalităţii' accesării fondurilor europene, pe lângă condiţiile ce privesc statul de drept şi primirea migranţilor extracomunitari, Macron cerând introducerea în acest criteriu şi a ceea ce el numeşte 'dumpingul social'. 'Mă voi opune unui buget european care să ajute divergenţa socială, fiscală, ori abordarea diferită a valorilor' europene, spunea el în luna februarie într-un discurs amintit acum de un alt articol publicat tot de Politico.eu, ce subliniază că în opinia preşedintelui francez până la 40% din viitorul buget al UE ar trebui supus criteriului condiţionalităţii. 

Vot în unanimitate

Însă acest criteriu este dezavuat de state din Est, iar bugetul UE nu poate fi adoptat decât în unanimitate, Ungaria sau Polonia de exemplu - ţări adesea criticate de Macron pentru situaţia statului de drept - putând bloca aprobarea bugetului. 

'Pentru a construi coaliţii, trebuie să vorbeşti cu partenerii înainte de a veni cu discursuri măreţe', îi sugerează preşedintelui francez în acest context Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relaţii Externe. 

'Brexitul ne lasă orfani', afirmă la rândul său un diplomat suedez, solicitat să precizeze motivul pentru care Suedia, ţară care nu face parte din zona euro, a semnat o scrisoare privind reforma zonei euro întocmită de grupul celor opt ţări condus de Olanda. 'Până în prezent, Marea Britanie a fost principala forţă în rândul celor nouă ţări din afara zonei euro care s-a luptat pentru ca interesele acestora să nu fie călcate în picioare de Eurogrup. Acum trebuie să găsim noi aliaţi', explică diplomatul suedez. 

[citeste si]

Această alianţă în fruntea căreia s-a plasat Olanda mai cuprinde Irlanda, Suedia, Danemarca, Finlanda, şi cele trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia). Susţinătorii ei o consideră o versiune modernă a Ligii Hanseatice, o alianţă militară şi economică formată în nordul Europei în epoca medievală. Însă la Bruxelles această nouă alianţă este ironizată cu numele de 'Mark Rutte şi cei şapte pitici'. 

Alianțele nu sunt solide

La ora actuală niciuna dintre aceste alianţe nu este suficient de solidă sau suficient de clară în ce priveşte abordarea integrării europene. De exemplu, nordicii par să fie de acord în ce priveşte opoziţia faţă de transferurile financiare în interiorul zonei euro, dar unii dintre ei s-au alăturat lui Macron în demersul de reglementare mai strictă a activităţii lucrătorilor detaşaţi. 

Prin urmare, construirea de coaliţii va fi crucială în negocierea viitorului cadru bugetar multianual al UE, pentru care Comisia Europeană îşi va prezenta luna viitoare propunerile. 

Însă ieşirea Marii Britanii din UE creşte rolul Franţei şi al Germaniei în interiorul blocului comunitar. În contextul crizei financiare, în anul 2013 Germania, Marea Britanie, Olanda şi Suedia au condus atunci o alianţă a unui grup de state contributoare nete la bugetul UE. Acum, Germania este de acord să plătească mai mult - deşi nu a spus şi cât de mult - pentru a ajuta la acoperirea golului creat de pierderea contribuţiei financiare britanice. Iar multe din ţările Grupului de la Vişegrad şi ale aşa-numitei noi Ligi Hanseatice au nevoie de relaţii bune cu Germania mai mult decât de relaţiile cu ţările respectivelor grupuri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News