Psihologul criminalist Tudorel Butoi a comentat cazul cutremurător al Teodorei Marcu, tânăra de 23 de ani împușcată mortal de fostul iubit. Într-o analiză profundă, specialistul a vorbit despre dinamica relațiilor toxice, semnalele de alarmă ignorate și contextul psihologic al agresorului, subliniind importanța educației afective și a intervenției timpurii în astfel de situații tragice.

"În primul rând, ca efect social, ne aflăm în fața unui eveniment dramatic și traumatic pentru noi, ca societate. Să afli că un individ a împușcat-o, într-un perimetru public, pe o tânără, în prezența și altor cetățeni de pe stradă, și cu fetița aceea mică și așa mai departe... cum să nu te deranjeze, la modul traumatic, ca cetățean, ca om?

Apar, pe urmă, imaginile de la televiziune, care, de asemenea, ne hrănesc componenta afectivă, emoțională. Deci, în privința aceasta, am lămurit-o ca eveniment: Cum poate fi el apreciat în plan social traumatic, șocant.

Explicațiile vin dintr-o anume perspectivă. Ele sunt multe. Se vor crea aici teorii de toate felurile: păreri, opinii etc. Toată viața, numai cu nenorociri de-astea m-am confruntat.

Tulburare în zona emoțional-afectivă, hrănită de sexualitate

Vorbesc despre un deranj, despre o tulburare, despre o funcție. În ce zonă? În zona emoțional-afectivă, care este hrănită de sexualitate. Aici nu mai avem o crimă în scop de jaf, în scop de răzbunare etc. Aici discutăm despre zona de sexualitate patologică, caracteristică psihopatului sexual, mânat de gelozie. Să vedem de ce. Secretul constă în aceea că există o serie de psihopați sexuali care reifică relația.  El reifică relația, își atrage în perimetrul posesiunilor sale patrimoniale și partenera sau partenerul. Și exercită asupra lui exercițiul, proprietatea și dispoziția. Îmi faci așa, faci așa, asta faci, asta nu faci. Este obiectul meu de acum.

Imaginea acestei victime, care pozează, care realizează show-uri de televiziune și care este strălucitoare, îl face pe individ să se fixeze cu și mai mare forță. Și orice alte tentative ale persoanei reificate de a-și mări perimetrul de contact, de ocupații, de preocupări și așa mai departe îl deranjează pe nebun. Și ce face nebunul? Începe să dea telefoane: telefoane de amenințare, telefoane de interdicție. Începe să scrie bilete, mesaje. Începe să fie mâncat de componenta filosofică a existenței, a vieții. Nu vezi ce mesaje tâmpite dă acest bolnav psihic? Care, toate acestea, ce fac? Întrețin legătura asta tensionată între cei doi, iar relația se sfârșește fie prin suicid individual...

Am lansat la Bookfest "Sinuciderea, drumul către abisuri", o carte pe care am scris-o împreună cu alți patru specialiști, lansată cu medici legiști, cu procurori, cu judecători. Deci, iată ce coincidență nenorocită.

Ori se sinucide, ori în "Sinuciderea", în lucrarea asta, veți găsi componenta de suicid destructiv: „nici eu, nici tu”. Sunt cazurile pe care le-ați văzut, cu persoane disperate, mâncate de această gelozie, care se aruncă de la etajul patru cu copilul în brațe. Și mor toți. Și nici ăla, nici ăla să nu se bucure de ce ne-a dat bunul Dumnezeu? Viață, iubire, sănătate, protecție, bucurii, muncă și așa mai departe.

A fost crimă săvârșită cu intenție directă și cu premeditare

Revenind pe subiectul ăsta, pe care îl investigați voi cu foarte multă pricepere și vă felicit! Vom avea crimă săvârșită cu intenție directă și cu premeditare. Asta este concluzia profesorului Butoi. Că or să fie fel de fel de interpretări: Mai poetice, mai poetizate, mai dramatice, mai nu știu ce, e cu totul altă problemă.

Avem un făptuitor de crimă, deci, un criminal care a acționat cu intenție directă, cu premeditare. În momentul în care își alege victima, când se exprimă în biletul lăsat, "este doar o chestiune de timp": „aleg eu momentul”. Și, în delirul lor, acești indivizi ajung să creadă că sunt suverani pe pământ, că pot decide asupra vieții și morții altora. Acești oameni devin imprevizibili. Asta este marea lor problemă și, implicit, și marea noastră problemă. Fiind imprevizibili, nu știi la ce să te aștepți de la un astfel de individ: când comite crima, cum o comite, cum o finalizează.

Cazuri de acest tip apar și în experiența altor poliții, în alte țări. Eu, când am introdus în România tehnicile moderne de investigație, am fost monitorizat de polițiile americane. În experiența lor, acești producători de rău sunt gestionați foarte eficient. Și, trebuie să spun, mi-a plăcut teribil de mult intervenția jandarmeriei și a poliției noastre: În întuneric, într-un perimetru impropriu cercetării, cu mașini parcate, cu victima vizibilă, polițiștii s-au protejat reciproc exemplar.

Ei au mers compact, în grupuri de 4-5 agenți. Adversarul este un individ necunoscut, înarmat, care deja și-a demonstrat periculozitatea. Tehnicile folosite de polițiștii noștri sunt similare celor utilizate în SUA: intervenții prudente, acoperire reciprocă, folosirea scuturilor, avertismente clare.

Doar că, în America, făptuitorul nu mai rămâne în viață. Lumea spune că se sinucide, că este actul lui de voință. Alții spun că americanii nu fac concesii, ai armă, ai tras, ai devenit periculos, ai fost înconjurat, nu te predai, ești scos de acolo mort. Fie te-ai împușcat tu, fie, dacă ai avut „norocul”, te-a nimerit vreun glonț al unui ofițer. Asta e realitatea.

Sfatul lui Tudorel Butoi pentru cititorii DCNews

Pentru cititorii voștri, fete și băieți, cunoașteți-vă bine partenerii! Nu vă legați de cineva doar de pe Facebook, de la o imagine filmată sau de la apariții în show-uri, sperând că veți construi o relație de viață. Viața reală nu e filtrată. Viața e formată din muncă, responsabilitate socială, sursă existențială de venit, atașament solid construit pe erotism, dar și pe bună-credință, grijă, protecție. Nu doar pe geana întoarsă sau botox.

Ieșiți, mă, în societate cu acești „mari parteneri”. Duceți-i acasă, la părinți, la bunici, să-i vadă. Să se încropească o conversație, să-i vezi cum reacționează, cum sunt primiți. Ieșiți pe terasă, în grupuri de prieteni. Observați-l! Este agresiv? Poate duce o discuție până la capăt? Este agreat de ceilalți? Are serviciu? Sau doar „depuneri de CV-uri”? La 49 de ani, are o casă? O mașină? Are vreo dovadă că știe, că poate, că rezistă? Dacă nu, redați-i libertatea! Sau pe ea, cu tot cu botox. Nu te încurca! Pentru că viața socială și de familie se poate încheia cu o sarcină, cu copii pentru care legea te obligă să asiguri sănătate, îngrijire, educație. Și astea nu se pot face cu aventurieri care umblă cu pistolul după ei.

Pot fi prevenite astfel de crime?

Este întrebarea eternă a criminologiei. Se poate preveni un astfel de comportament? Revin la ce am spus la început: imprevizibilitatea. Asta e cheia. Semnele există. Dar societatea noastră, uneori, este „imbecilă” în reacții și măsuri. Individul agresiv lovește, amenință, sechestrează și primește arest la domiciliu. Adică e „liber supravegheat”, cu brățară la picior.

Altă absurditate, tratamentul ambulatoriu al bolnavului psihic. El, schizofrenic, paranoic, distruge uși, lovește nevasta, iar tu îi dai tratament acasă, să-și ia singur pastilele? Ordinele de protecție? O hârtie. Ce face agresorul? O bagă în buzunar și se duce să înjunghie victima.

De aceea spuneam, du-l pe acel om în spațiul social. Observă-l. Cum reacționează la contradicții? Se enervează? Devine violent? Toate aceste semne sunt suficiente pentru o minte înțeleaptă să decidă: „Du-te, tată! Du-te și rostogolește-te unde vrei!”

Viața socială, e dură! Joburi, muncă, forță materială. Carențele educaționale deschid alte frontiere. Comportamentele deviante se învață devreme, la 2-3 ani. În loc să învățăm copiii regulile, unii vin cu teorii aberante despre „plăcerile sexuale timpurii”, despre „educație sexuală la 3 ani”, despre „LGBT” și „deschidere”.

Am anchetat pedofili, psihopați sexuali, perversi. De aceea scriu acum cărți, ca să afle lumea despre ce e vorba. Soluția? Educația timpurie. Să știe copilul, de la 3-4 ani, ce înseamnă exigența profesorului, performanța școlară. Să înțeleagă tonul ferm, corecția verbală, interdicția educativă: „Nu umbli cu obiecte ascuțite”, „Nu bagi în priză”, „Nu lovești bunica”. Așa va învăța autocontrolul. Și, peste ani, când va fi oprit de poliție, va ști să răspundă civilizat. Polițistul își face datoria. Nu stă să-ți facă spectacol. Dacă nu te conformezi, legea spune clar: poate folosi forța. Și atunci ce alegi? Doi-trei pumni, cătușele, amendă, permis suspendat. Ai ieșit pe pierdere. Nu pe câștig.

În sfârșit, după nu știu câte tentative, ți-ai găsit un serviciu. Și lucrezi în serviciul respectiv. Uite, ești specialist în inteligența artificială. Bucurie mare, post frumos, lumea te apreciază.

Și, la un moment dat, într-o zi de vineri, vine la tine secretara:

– M-a trimis patronul, m-a trimis directorul, domnul inginer, să nu plecați și să rămâneți, că primește o delegație în vizită de afaceri.

Și atunci, ăsta care nu înțelege realitățile sociale zice:

– Ce să fac?

– Să rămâneți încă puțin la birou. Noi plecăm, că e vineri – zi scurtă –, dar patronul a zis că vrea să rămâneți, pentru că s-a dat telefon de la aeroport și urmează să sosească delegația cu care trebuie să faceți un aranjament, niște contracte, niște înțelegeri...

Și atunci, individul care n-a interiorizat, în urmele noastre, anumite reguli, bagă în capul lui:

– Să rămână patronul! Eu nu rămân. E vineri, zi scurtă. Bună ziua, la revedere!

Secretara spune:

– Bine, domnul inginer. Mă duc și transmit.

Urcă încă două etaje și îi spune patronului:

– Patroane, uite care e treaba. A zis domnul inginer că el nu rămâne.

– Cum? A zis că nu rămâne?

– Zice că e vineri, zi scurtă, că are treabă, are alte chestii și așa mai departe.

– Bine, spune-i să treacă și pe la casierie.

Patronul are unitate în proprietate, fabrici, magazine, truse de producție etc. și are o nevoie. Vine o delegație străină cu care urmează să discute contracte, cu translator, până dimineața. Dar inginerul nu vrea, că e vineri și că el are alt program.

Și atunci îi zice patronul secretarei:

– Spune-i, din partea mea, să aibă o după-amiază plăcută. Dar luni să treacă pe la casierie să ia ultimul salariu de la mine din firmă. Ultimul. Și să mă dea în judecată, dacă vrea.

Vedeți dumneavoastră cât de interesante sunt aspectele educative.", a explicat Tudorel Budoi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News