Turnurile moderne, care sunt destul de uniforme în construcția lor, au un acoperiș aproape plat, cu perimetrul fiind puțin mai înalt decât centrul.

Acoperișul este împărțit în trei inele concentrice: corpurile bărbaților sunt aranjate în jurul inelului exterior, femeile în al doilea inel și copiii în inelul cel mai interior.

Odată ce oasele au fost albite de soare și vânt, ceea ce poate dura până la un an, sunt adunate într-o groapă osuară din centrul turnului, unde — asistate de var — se dezintegrează treptat, iar materialul rămas — împreună cu scurgerea apei de ploaie – trece prin mai multe filtre de cărbune și nisip înainte de a fi în cele din urmă spălate în mare.

Potrivit legendei (încorporată de Ferdowsi în Shahnameh-ul său), Zoroastru însuși este înmormântat într-un mormânt la Balkh (Afganistanul de astăzi). Tradiția zoroastriană consideră cadavrele umane și cadavrele de animale (pe lângă părul tăiat și unghiile tăiate) ca fiind necurate, adică potențiali poluanți.

Mai exact, se credea că demonul cadavru (Avestan: nasu.daeva) se năpustește în corp și contaminează tot ceea ce a intrat în contact cu el, prin urmare, Vīdēvdād (un cod ecleziastic „dat împotriva demonilor”) are reguli pentru eliminarea morților cât mai sigur posibil. În plus, Vīdēvdād cere ca mormintele să fie distruse.

Pentru a preveni poluarea elementelor sacre: Pământ, Apa și Foc (Zam, Aban și respectiv Atar), trupurile morților sunt plasate în vârful turnurilor și astfel expuse la soare, la păsări și câini sălbatici. Astfel, „putrefacția cu toate relele sale concomitente… este cel mai eficient prevenită”.

Morminte ascunse în deșert, vechi de 4.500 de ani

Peisajul deșertului din situl arheologic de la Tombos, în nordul Sudanului, dezvăluie morminte funerare subterane, folosite încă din anul 2500 î.Hr. de către locuitorii antici care au numit această regiune Kuș sau Nubia. Rămășițele vechilor locuitori de la Tombos dezvăluie informații despre activitatea lor, precum și despre infecții și nutriție. Afecțiuni precum bolile de inimă, cancerul și efectele muncii grele, toate lasă urme pe corpul uman care oferă informații despre epidemiologia bolilor din trecut.

În plus, arheologii au găsit rămășițele unei femei în vârstă care a trăit până la 60 de ani și a suferit de artrită, ale unei femei mai tinere a cărei înmormântare includea un bebeluș și ale unei femei de vârstă mijlocie cu un coș plin de figurine mici întregi și sparte, mărgele și alte obiecte, scrie Descoperă. Poziția corpului și artefactele care însoțesc înmormântările pot fi legate de diferite practici culturale și religioase. O înmormântare a unui bărbat de vârstă mijlocie includea atât un pat, cât și un sicriu, combinând practicile tradiționale nubiene și egiptene. Mormântul conținea, de asemenea, boluri de bronz, o cutie de lemn decorată, o grămadă de amulete care erau tratate ca obiecte magice și un depozit de arme din fier, care demonstrează utilizarea timpurie a fierului în Nubia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News