Ieșirea PNL de la guvernare nu era posibilă din trei motive.

Morale. Dacă se rupe alianța pe care au votat-o românii, moral este să mergem la anticipate. A repeta șmecheria din 2009 e la fel de imoral ca soluția aleasă de Băsescu și Boc, după ce au pierdut majoritatea legitimă. Cum să crezi, însă, că șase sute de parlamentari își vor tăia un picior sau își vor scoate singuri un rinichi, cât i-a costat campania? Dimpotrivă, ar fi ales diverse combinații, iar maestrul combinator atâta așteaptă.

Patriotice. Nu există plasa de siguranță a unui nou acord cu FMI, banii europeni abia de și-i asigură ei însăși Europa, contagiunea falimentelor bancare, după Cipru, cine știe când se va opri, investițiile străine bat pasul pe loc...Instabilitatea politică, după un an de haos, era tot ce lipsea.

Pragmatice. Avantajele electorale ale ieșirilor de la guvernare sunt modeste, ar putea depune mărturie Mircea Geoană. Dimpotrivă, PNL administra noul an electoral cu un gol dublu în stomac: foamea tipică Opoziției și teama de a rămâne și fără președinție și fără posturi în guvern. Așa, la prezidențiale, are Internele.

Mai mult, mi se pare că fiecare actor a câștigat din scandalul numirilor la Parchete:

Ponta. Se legitimează extern, atât la Bruxelles, cât și la Washington. Pentru un partid mare, ca PSD, pagubele în planul popularității pot fi gestionate, alegerile sunt departe, iar membrii se bucură că au încă un minister. Nu-i de colo, pentru aparatul de partid, dar și pentru întreaga administrație publică. Imaginea de câștigător e mai importantă decât cea de luptător.

Antonescu. Câștigă o cotă mai mare din electoratul anti-băsist, care nu-i de colo (7,4 milioane). Carismă are, votul în România e unul de tip negativ, iar eventualul eșec al guvernării i se impută PSD sau lui Ponta, de care tocmai s-a delimitat.

Băsescu. Decât să fie perceput ca marele înfrânt, rămâne cu jumătate de victorie, importantă pentru moralul și fidelitatea efectivelor sale.

P.S.

Scenariul unei înțelegeri în trei nu poate fi exclus. În fond, liberalii puteau numi imediat un înlocuitor al Monei Pivniceru. La semnarea pactului de coabitare, Antonescu a fost prezent, ulterior s-a delimitat. În cazul Parchetelor, a existat acceptul său ca Ponta să facă numirile, iar nu un ministru tehnocrat propus de liberali.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News