Bogdan Teodorescu încearcă să explice, la televizor, cum a pierdut Traian Băsescu sprijinul popular. Weber, liderul carismatic, scenarii, ipoteze. Teodorescu spune că momentul rupturii  a fost mai, 2010. Nu fiindcă a anunțat tăierile, ci fiindcă a făcut-o cu satisfacție,  disprețuindu-i pe cei pe care îi condamna.

Are în mare parte dreptate, dar se cuvin unele nuanțări. Ceva electorat încă îl urmează pe Traian Băsescu.  Este explicabilă fidelitatea celor pe care i-a pus în funcții, care au obținut ceva în guvernarea Băsescu, însă nu ar avea sens intrarea președintelui în campanie, dacă ar fi vorba doar despre câteva  procente. Le dădea un sms, cum a făcut în 2004, cu ”Bombo și Congo”.

Rațional, există un singur motiv pentru a vota ARD: să avem Opoziție, să nu se debalanseze scena politică, astfel încât USL să fie obligată la o guvernare responsabilă etc.  Campania ARD/Băsescu nu face astfel de trimiteri, ci doar  lansează atacuri dure, jigniri și amenințări. Practic, este o repetare a campaniilor din 2004, 2008, 2009. Este vizat, deci, sentimentul, nu rațiunea.

Ce emoții ar putea motiva suporterii ARD? Furia? Mai bine pierim cu toții, decât să recunoaștem că ne-am înșelat, în 2009? Frica? De comunism, ruși, moguli, sau alte teme ale propagandei portocalii? Disprețul? Ce-mi pasă mie că alții o duc rău, să-i călărească, dacă sunt fraieri? De  fapt, disprețul e identificat de analiști și în anunțul  fatidic din mai 2010 și în discursul din noiembrie, 2012, despre cum o să decidă el premierul, indiferent de votul popular.

O fi, n-o fi dispreț, sigur e o greșeală de calcul politic. Traian Băsescu a câștigat simplu, până la momentul adevărului: a izolat câte un adversar și l-a lovit teribil, din poziția de reprezentant al publicului. Când a trebuit să lovească în electorat, a aplicat aceeași metodă: a selectat o categorie socială-inamic și a lovit-o, bazându-se pe sprijinul celorlalți. Bugetarii erau o pradă ușoară (lesne de atacat: ineficienți, corupți). Pensionarii au fost vizați fiindcă o creștere a TVA afecta pe toată lumea, așa mai rămâneau corporatiștii, întreprinzătorii, oamenii de dreapta să-l sprijine.

Ce a neglijat este că i s-a schimbat electoratul, de când a venit la putere cu ADA, până la confruntarea cu Geoană. A câștigat cu una dintre Românii (cea urbană și cu nivel de educație mai ridicat), în 2004, dar a pierdut-o după după trădarea PNL, după grosolănii, glume de pahar și scandaluri. A recuperat  voturi din zona OTV, de la țară și din micile orășele conduse de primari PDL, dar cei care au înclinat balanța, în decembrie, au fost primii loviți, în luna mai.

Oamenii l-au ales pe Băsescu fiindcă părea din popor, glumea pe limba lor și se bătea cu ciocoii. Putem spune chiar că l-au iubit, dacă ne amintim cu ce patimă îl apărau, în 2009. De aici pasiunea cu care l-au înjurat, după ce le-a trădat dragostea.

Din acest motiv am riscat, acum doi ani, să spun că ruptura de Traian Băsescu a fost brutală, totală și definitivă. Dragostea nu se mai întoarce, chiar dacă divorțul nu e pronunțat oficial. Obligată de judecătorii de la CCR să stea în casă cu dușmanul, națiunea va suferi și va urî, până la capăt.

Coabitarea nu înseamnă conviețuirea  între Ponta și Băsescu, cum vor Merkel și Barroso, ci între președinte și popor. Pentru asta, era nevoie de ceva penitențe, de puțină cenușă în cap și de o schimbare de stil, dacă nu de fond.

Un lider PDL recunoștea, într-o pauză de talk show, că o astfel de campanie era pregătită, după pierderea guvernării, dar a venit suspendarea, care a făcut-o imposibilă. Acum, în prag de alegeri, e prea târziu...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News