Din perspectiva PSD, liberalii au tradat. Au plecat la drum cu socialistii si apoi i-au parasit, inainte de a nimici regimul Traian Basescu.

Inainte de a-l rade, fara sa mai ramana piatra pe piatra. Chiar si din perspectiva unui electorat USL, cat a mai ramas el, liberalii au tradat. Pur si simplu pentru ca s-au despartit de socialisti. Pe de alta parte, tot tradare este socotit si faptul ca PNL, incercand sa construiasca in jurul sau o dreapta romaneasca, semnaleaza mai mult decat o alianta, chiar o fuziune, cu inamicul de pana ieri. Cu PDL. Iar in plan extern, reprezentantul Grupului ALDE considera tot o tradare faptul ca liberalii pleaca la populari. Sa fie PNL un partid chiar atat de tradator?

Inainte de a prezenta argumente pro si contra, sa aruncam o privire, fie ea si superficiala, in gradina domnului Ponta. Si ce vedem? Ca, initial, s-a costituit USL in parti egale, liberalii si Partidul Conservator fiind impreuna si la paritate cu PSD. Cu totul si cu totul pe neasteptate, un partid de stransura, partidul domnului Gabriel Oprea, UNPR, a intrat pe usa din dos in USL. Adus acolo de Victor Ponta. Fara o consultare prealabila cu PNL. Opinia publica, inclusiv electoratul USL, a fost buimacita cand a urmarit live, pe posturile de televiziune, o scurta ceremonie prin care Victor Ponta si Gabriel Oprea semnau, in numele lor si, implicit, in numele USL, niste documente. Aceea nu a fost o tradare? Dar domnul Oprea, atunci, nu l-a tradat pe Traian Basescu? Nu a tradat regimul acestuia, un regim ticalos care ii permisese ca, inainte chiar de a se inregistra ca partid, sa primeasac un sediu de la RA-APPS chiar in buricul targului? Un regim care, contrar tuturor normelor, a permis ca UNPR, partid artificial de stransura, care nu trecuse prin alegeri, sa-si poata forma grup parlamentar. Nu fusese UNPR inlantuit cu Emil Boc? Nu votase UNPR, fara sa miste in front, toate nenorocitele de legi pe care Traian Basescu le-a impus Guvernelor Boc?

La instalarea Guvernului MRU, cel mai scurt Guvern basist si cel mai scurt Guvern din istoria recenta a Romaniei, a existat o decizie in USL, ca parlamentarii aliantei sa nu se prezinte la instalarea in Parlament a noului premier. Si, cum se spune, pe sestache, domnul Victor Ponta s-a dus pas-pas in Parlament si nu numai atat, ci a rostit si un elogios discurs adresat, va rog sa ma credeti pe cuvant, colegului sau. Eram atunci langa Crin Antonescu si sunt martor ca a fost buimacit de aceasta ciudata miscare a premierului Ponta.

Dupa ce s-a aliat cu unul dintre partidele vinovate pentru calvarul cetateanului roman, cauzat de regimul Basescu, dupa ce l-a elogiat si i-a urat succes ultimului premier instalat de Basescu, „colegul" Mihai Razvan Ungureanu, acelasi Victor Ponta a mai comis o fapta la fel de tradatoare. Sau poate chiar mai tradatoare. A semnat acel pact de coabitare cu Traian Basescu, a carui principala hiba este ca, in baza lui, a facut, ulterior, exact ceea ce se angajase in fata electoratului USL sa nu faca. Impartindu-si cu Basescu sefia marilor Parchete, a perpetuat aservirea politica a procurorilor. Dupa care lucrurile au continuat, daca ne gandim bine, la alte operatiuni de desant, de data asta chiar asupra justitiei.

Nu s-a terminat cu tradarile. Un alt partid, pe langa UNPR, care a asigurat supravietuirea regimului Traian Basescu si mentinerea la putere a Guvernelor Boc care au facut atat de mult rau Romaniei, este UDMR. Despre care Victor Ponta insusi, in mod insistent si repetat, a afirmat ca merita si trebuie sa ramana pe tusa cel putin un ciclu electoral. Si nu de putine ori, acelasi Victor Ponta a acuzat UDMR ca ar fi un partid antiromanesc. Dar ce sa vezi? Nici nu s-a instalat bine la Palatul Victoria, si acelasi Victor Ponta le-a facut cu ochiul liderilor UDMR, evident, ca si pana atunci, fara a-si fi avertizat partenerul. Iar mai tarziu, cine a batut palma cu UDMR? Cine altul decat Victor Ponta.

Nu am epuizat catusi de putin aceasta serie de grave inconsecvente pe care, daca respectam criteriile lui Victor Ponta, le putem taxa, fara nici un fel de ezitare, drept repetate tradari. Nu mai continui insa. Cel putin pentru moment. Pentru ca intentia acestui scurt expozeu despre tradare este de alta natura.

Tine de logica elementara a politicii, de cultura acestui domeniu, ca partidele sa se alieze in anumite imprejurari, ca asemenea aliante sa se desfaca in alte imprejurari, ca adversitatile si chiar dusmaniile, daca exista, sa nu fie impinse pana la moarte. Evident, cu o serie intreaga de exceptii, si ele notabile. Prin urmare, partide care, in urma cu o anumita perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, dar consistenta tinand cont de ritmul intern al istoriei, s-au aflat intr-o pozitie de adversitate pot sa devina, intr-un moment psihologic necesar, util constructiei publice, partide aliate. Si, mai tarziu, fiindca raul curge si timpul curge, din nou, respectivele partide se pot desparti. Aceasta nu reprezinta, din punct de vedere politic, o succesiune de acte imorale, ci o succesiune de acte care tin de morala si de necesitatea politica, acte pragmatice, care, in cele din urma, determina evolutia societatii.

PSD si prietenii acestui partid au o singura obligatie. Pe care nu o pot contesta. Aceea de a judeca evolutiile din campul politicii romanesti cu aceeasi unitate de masura. Daca, pentru un partid, un anumit tip de gest politic reprezinta o tradare, atunci, si pentru celalalt partid, acelasi gest politic reprezinta aceeasi tradare. Sau invers. Ceea ce pentru unii nu este tradare nu ar trebuie sa fie nici pentru ceilalti.

Evident, o constructie a dreptei este oportuna. A sosit timpul ei. A sosit vremea ca, in Romania, la fel cum stanga este concentrata in mainile unui singur partid, acelasi lucru sa se intample si in partea dreapta a spectrului politic. In acest fel, deciziile si evolutiile in planul desavarsirii constructiei statului de drept si a dezvoltarii democratiei vor fi eliberate de echivoc si infinit mai logice.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News