Prof. univ. dr. Georgeta Pânișoară, specialist în parenting, a vorbit despre abuzurile care au loc în școlile din România.

Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii. Peste 17% dintre adolescenţi spun că, la școală, au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri de către colegi. Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea rețineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor - majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi, arată cele mai recente date din cercetarea „Violenţa sexuală asupra minorilor”, realizată de fundație în cadrul proiectului JUSTinACT - Justiție, acțiune socială și consolidarea capacității civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor. De asemenea, puțin peste unu din cinci adolescenți ar vorbi cu un profesor dacă ar trece printr-un abuz sexual.  

Dintre cei 700 de elevi chestionați, aproape unu din patru (24%) s-a confruntat la școală cu comentarii de natură sexuală. În același timp, 17.5% spun că la școală  au fost atinși într-un mod care i-a făcut să se simtă inconfortabil, în cele mai multe cazuri fiind vorba de colegi. În 12.7% dintre cazuri, atingerile au venit din partea colegilor, în 1% de la profesori, iar în 3.8% din cazuri adolescenții au răspuns că de la alte persoane.  

Întrebați de situațiile de abuz sexual cu care s-au confruntat în general, nu doar în spațiul școlar, 51.5% spun că au avut de-a face cu priviri insistente asupra corpului lor. La peste 26% li s-au trimis fotografii nud și li s-a cerut să trimită fotografii nud cu ei. Aproape 22% dintre adolescenți spun că le-a fost atins corpul fără să fie de acord, iar circa 21% au fost urmăriți pe stradă.  

Ce spune Georgeta Pânișoară, profesor univ. dr. la FPSC

În acest sens, am contactat-o pe Georgeta Pânișoară, profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pentru a vorbi despre măsurile care ar trebui luate pentru combaterea acestor derapaje din școlile din România:

„Ideea principală este să facem educație sexuală și de informare privind aspectele acestea de la o vârstă fragedă, în funcție de capacitățile de înțelegere ale copiilor. Este bine să le vorbim despre aceste aspecte, referitoare la atingeri neconfortabile, de la o vârstă când copiii să înțeleagă, poate chiar înainte de a intra în școală, dar fără să o facem într-un mod în care să-i speriem, ci să le spunem, tehnic și cognitiv, că sunt atingeri care ne fac plăcere și atingeri care nu ne fac plăcere. 

Astfel, copiii trebuie să înțeleagă faptul că trebuie să vorbim cu un adult în care avem încredere despre cele din urmă, astfel încât rolul părintelui, de protector al copilului, să fie îndeplinit.

În lumea modernă este bine să abordăm și astfel de teme, care nu se abordează la fel de mult la școală, iar aici nu vorbim numai de educație sexuală, ci și de educație antreprenorială, și de educație financiară, și de educație privind primul ajutor, care e tot o nevoie de securitate și de integritate fizică.

În primul rând, în funcție de capacitățile cognitive și de vârstă ale copilului, pe de o parte copilul trebuie să fie informat cu privire la ce trebuie să recepteze, ce trebuie să raporteze părintelui, dacă i se pare în neregulă, iar în al doilea rând să vorbim cu el despre situații pe care copilul să știe că-l pun în pericol și situații pe care copilul să știe că nu-l pun în pericol. Cu cât conștientizarea este mai mare, cu atât problemele care pot apărea din aria aceasta se diminuează mai mult. În condițiile în care copilul nu știe, el nu va sesiza că este o situație periculoasă pentru el“, a spus Georgeta Pânișoară.

Diriginții au un rol esențial 

Georgeta Pânișoară a vorbit și despre rolul cadrelor didactice de a insufla o siguranță copiilor care se confruntă cu diferite amenințări:

„Dacă ar fi după mine, fiecare diriginte ar trebui, de la prima întâlnire pe care o are cu copiii, în clasa a V-a, când ia clasa și este ca un fel de părinte-profesor, să le spună că există un consilier în școală care îi poate ajuta și inclusiv el, ca diriginte, dacă ei sunt într-o situație problematică, de criză sau periculoasă, să își asume rolul de adult responsabil în spațiul școlii. Dacă îi învățăm pe copii să ceară ajutorul părinților într-o situație de criză problematică sau care îi pune în pericol, poate e bine să-i facem că conștientizeze mai mult că și profesorii sunt de partea lor și trebuie să le ceară ajutorul, inclusiv în situațiile de bullying.

Trebuie să ne raportăm la un adult care ne poate ajuta dacă problema nu poate fi rezolvată de mâinile noastre. Ideea e de conștientizare și de a ști ce ne pune și ce nu ne pune în pericol. Așa putem să zicem că, de pildă, unele fete au nevoie de mai multă validare și pe aspectele fizice în perioada adolescenței și nu se gândesc la pericolele în care intră, ele nefiind învățate. E vorba de informare și să le arătăm că îndeplinim acest rol de prieten protector. Între părinte și copil trebuie să fie o legătură emoțională de lungă durată, astfel încât copilul să fie în siguranță venind și raportând niște probleme din toate sferele“, a spus, pentru DC News, Georgeta Pânișoară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News