Odilia Roșianu, redactor-șef al revistei Literatura de azi, a citit un pasaj definitoriu al romanului Paraclis 1980, de Flaviu George Predescu. 

Este vorba despre momentul care justifică acțiunea întregului roman și anume „Sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale”, un proiect al regimului comunist. Romanul Paraclis 1980 a fost dedicat lui Eugeniu Iordăchescu, cel care a fost supranumit „Inginerul raiului” pentru că în anii '80 a translat mai multe biserici, salvându-le de la demolare.

„Din aceste două pagini pe care le-am citit eu s-a aflat că toată lumea era înspăimântată; că erau ascultați sau dacă nu erau se temeau că erau ascultați; că nu se lua nicio hotărâre fără Ea sau fără El și că în ciuda acestui fapt existau oameni bine intenționați care voiau să facă câte ceva bun și de care nu se poate face abstracție. Ok, nu au fost dizidenți care au făcut greva foamei sau s-au dus să protesteze pe străzi, dar au încercat să facă…Oana Pellea spunea la un moment dat că lumea ar fi mult mai frumoasă dacă fiecare ar încerca să facă un metru de bine și frumos în jurul lui. Atât. Ei făceau mai mult de un metru de bine și făceau asta cu capul sub o secure.”

Textul din Paraclis 1980 citit de redactorul-șef al revistei Literatura de azi:

„- Sistematizarea care deja a început, tovarășe inginer șef, are mai multe faze! Chiar

și faza a doua este deja avansată. Cel puțin teoretic. Dumneata în ce lume trăiești? Marea Adunare Națională a adoptat Legea privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale încă de acum șapte ani. Rămâne să mai stabilim dacă aceste așa-zise monumente istorice vor fi istorie sau… nu știu, vei găsi dumneata împreună cu colegii dumitale vreo altă soluție. Dar la cum îți citesc nedumerirea, chiar nu știu ce să mai zic… 

Inginerul se uită lung la interlocutor. Fără să îl privească direct, părea că se uita cumva prin el, dar și dincolo, peste umăr, undeva spre fereastra cu capătul oval, pe care lemnăria o împărțea, printr-o cercevea, în ochiuri de lumină.

            - Dacă ai fost numit directorul tehnic al Institutului înseamnă că nu s-a întâmplat degeaba! reluă omul cu voce pierită.

Ieșit din transă, inginerul încă își căuta un răspuns.

            - Nu este vorba despre asta, tovarășe ministru! Pot oricând să las locul altcuiva, nu

țin cu dinții de...

Ministrul se apropie de el, zăpăcit. Se trase puțin în lateral.

            - Eu cred că cei care te-au recomandat au știut de ce o fac, tovarășe! Nu știu, acum

presupun, s-ar putea să mă înșel. Se poate să se fi înșelat și ei…

Iordan părea că se afla strivit între menghina propriilor gânduri și vorbele omului care-i stătea în față. Ministrul Construcțiilor îl chemase să îl înștiințeze că sunt câteva biserici din București și din țară care urmează să fie demolate. Totodată, îi mai șopti că decizia era cam luată, întrucât Sistematizarea prevede că pe locurile cu pricina vor trece bulevarde mai largi, se vor construi clădiri de ministere și blocuri pentru muncitori: „Orașul nu mai suportă maghernițe, cotloane, căcaturi!”

            - Nu mai putem pierde vremea, tovarășe inginer. Dacă nu găsim o soluție… și se

 întoarse brusc spre birou, de unde luă o hârtie. Își scuipă subțire între buricele degetelor și dădu prima pagină la o parte. Uite…, am găsit, tovarășe Iordan. Exact aici…

Așeză hârtia pe măsuța de lângă birou și îi făcu semn să vină mai aproape.

            - Iaca, zise punându-și degetul de bondoc pe hârtie: Lista monumentelor istorice

bisericești care urmează să fie demolate întrucât se află în calea Planului de Sistematizare. Ei, ce mai zici, tovarășe? 

Inginerul se aplecă să vadă mai bine. Ministrul îngăimă:

            - Olari, Mihai Vodă, Sfântul Ilie Rahova, Schitul Maicilor…

            La auzul numelui Schitul Maicilor, inginerul tresări. Repetă șoptind, ducându-și vârful arătătorului la buze:

            - Schitul Maicilor…

            - Da, Schitul Maicilor! reluă ministrul. Ce-i cu Schitul Maicilor?

            Inginerul își păstră mimica îngândurată. Rămase tăcut.

            - Tovarășe inginer, unde te gândești? Schitul Maicilor e prima pe listă să fie dărâmată,

împreună cu tot ansamblul mănăstiresc. Acolo sunt și atelierele Patriarhiei și alte cele...

„Nu, nu, așa ceva nu se poate întâmpla!” protestă inginerul în gând. Ministrul se

prefăcu a nu-i lua în seamă îngândurarea.

            - Schitul Maicilor nu va fi demolată, bâigui inginerul.

            Ministrul chel și cu burtă îl prinse de încheietura mâinii stângi și îl scutură:

            - Tovarășe, înțelege pentru numele…, dar se opri brusc. Se uită spre colțul încăperii

ca și cum voia să îl facă atent la eventuale urechi nevăzute. Inginerul pricepu și coborî pleoapele, rămânând câteva clipe cu ochii închiși. Ministru țâșni spre birou și luă de acolo o altă hârtie și un pix și, în timp ce se apucă să noteze, spuse:

            - Uite, ți le scriu pe toate pe hârtia asta, ca să studiezi amplasamentul lor, la Institut, 

împreună cu specialiștii dumitale. Și începu să noteze. După ce încheie, îi clipi din ochi și îi făcu semn să citească hârtia:

„Nu se va întâmpla ca la Biserica Enei. Acolo a fost mâna Ei. Ea a dat ordinul. Aici răspundem noi. El nu e chiar așa înverșunat. Dacă poți găsi o soluție, găsește-o! E urgent!!Va fi prăpăd!”

            Ministrul luă hârtia, o împături și și-o puse înapoi pe birou.

            - Poftim hârtia! rosti teatral, menținându-și glasul ridicat și continuând să vorbească pentru eventualele urechi din perete.

            Inginerul se însufleți, intră în joc și spuse tare:

            - Da, mulțumesc, tovarășe ministru! O să mă grăbesc și, în cel mai scurt timp, o să vin

cu un răspuns. Mai vru să spună ceva, dar se opri.

            - Am încredere în dumneata, tovarășe! îi declară ministrul și se întoarse.

            După ce ieși inginerul, ministrul rupse cu grijă biletul. Strânse în pumn bucățelele și le băgă în buzunar.”  (Fragment din romanul Paraclis 1980, de Flaviu George Predescu)

Video

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News