Cunoscută oficial sub numele de 30 Doradus, regiunea spațiului este caracterizată prin filamentele sale prăfuite care seamănă cu picioarele unui păianjen păros și a fost mult timp o atracție pentru astronomii interesați de formarea stelelor.

Miile de stele tinere, galaxiile îndepărtate și structura detaliată a structurilor de gaz și praf ale nebuloasei au fost vizibile pentru prima dată datorită instrumentelor cu infraroșu de înaltă rezoluție ale telescopului James Webb.

This Webb caught a giant space tarantula! ????️ Take a moment to stare into thousands of never-before-seen young stars in the Tarantula Nebula. @NASAWebb reveals details of the structure and composition of the nebula, as well as background galaxies: https://t.co/DZePgDpPEH pic.twitter.com/aSmPDqgKTE

— NASA (@NASA) September 6, 2022

Webb operează în principal în spectrul infraroșu, deoarece lumina de la obiectele din cosmosul îndepărtat a fost extinsă în această lungime de undă pe parcursul expansiunii Universului.

Imageerul primar al telescopului, Near-Infrared Camera (NIRCam), a descoperit că partea din centrul nebuloasei a fost formată de radiația transmisă de vânturile stelare emanate de un grup de stele tinere masive, care apar ca puncte albastre pal.

Spectrograful în infraroșu apropiat (NIRSpec) al lui Webb, care analizează modelele de lumină pentru a determina compoziția obiectelor, a surprins o stea tânără care emite un nor de praf în jurul său.

Regiunea a fost, de asemenea, fotografiată folosind Instrumentul Mid-infrared (MIRI), care folosește lungimi de undă mai lungi de infraroșu pentru a străpunge granulele de praf care absorb sau împrăștie lungimi de undă mai scurte.

Acest lucru a estompat stelele fierbinți și a clarificat regiunile mai reci, dezvăluind puncte de lumină nevăzute până acum în interiorul regiunii stelare, care indică protostele care încă acumulează masă.

Interesul astronomic pentru Nebuloasa Tarantula provine din compoziția sa chimică similară cu regiunile gigantice de formare a stelelor observate la câteva miliarde de ani după Big Bang, o perioadă numită „amiază cosmică” când formarea stelelor a atins apogeul, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News