Tabletă
Desktop
Data publicării:
Țara în care ucrainenii și rușii trăiesc în pace. Locul în care s-au ascuns de războiul sângeros
Fotografie de la Mikhail Nilov: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/plaja-faleza-hotel-cazare-8430924/
Există un loc pe pământ unde ucrainenii și rușii trăiesc în pace.
Statul Muntenegru a fost invitat să adere la NATO, pe 2 decembrie 2015 și a devenit al 29-lea membru NATO în iunie 2017, în ciuda obiecțiilor Rusiei. Acum este țara care găzduiește ucraineni și ruși care au plecat din calea războiului.
Din februarie 2022, refugiații ucraineni și exilații ruși s-au răspândit prin Europa, fugind de război, de serviciul militar obligatoriu și de guvernul lui Vladimir Putin. Exceptând Uniunea Europeană, Muntenegru a găzduit mai mult de 200.000 de ucraineni, numărul care îl face țara cu cea mai mare populație de refugiați ucraineni per capita din lume.
Statul Muntenegru, membru NATO și aspirant la aderarea la UE, nu a fost lipsit de probleme. Are o populație semnificativă formată din sârbi, mulți dintre ei simpatizează cu Rusia, iar șase diplomați ruși au fost expulzați acum doi ani sub suspiciunea de spionaj.
Dar a primit aprecieri pentru răspunsul său la criza refugiaților, în special pentru decizia de a oferi ucrainenilor statut de protecție temporară, care acum a fost prelungit până în martie 2025.
Deși există multe locuri de muncă pentru imigranți în zonele de coastă, acestea sunt de obicei sezoniere și prost plătite. Munca profesională de o calitate mai bună este mai greu de găsit. Cei mai norocoși au reușit să păstreze locurile de muncă pe care le aveau în țara lor, lucrând de la distanță.
O altă dificultate este că aici este aproape imposibil să obții naționalitatea, un lucru problematic pentru cei care, din diverse motive, nu pot să-și reînnoiască pașapoartele.
De ani de zile există o prezență puternică a rușilor în Muntenegru, care are o reputație, poate nedreaptă, de a fi terenul de joacă al celor mai bogați. Multe persoane din Rusia și Ucraina dețin acolo proprietăți, dar există și un procent mare care a ajuns acolo aproape întâmplător, simțindu-se complet pierduți.
Valentina Ostroglyad, în vârstă de 60 de ani, a venit în Muntenegru cu fiica sa acum un an din Zaporojie, Ucraina, oraș bombardat de ruși.
„Când am ajuns în Muntenegru, nu puteam suporta petardele, le asociam cu acele explozii”, explică tânăra.
Acum lucrează ca profesoară și se bucură de țara sa de adopție: „Astăzi am urcat la o fântână, am admirat munții și marea. Iar oamenii sunt foarte amabili”.
Există și centre pentru copii, unde ucrainenii iau lecții de istorie, engleză, matematică și artă sau, pur și simplu, dansează, cântă și se uită la filme.
Mulți erau traumatizați de război. Nu îi interesa nici munții, nici marea, nu voiau nimic. Dar când au început să interacționeze, ochii lor zâmbeau. Zâmbetele și emoțiile acelor copii erau ceva imposibil de exprimat.
Acum cei mai mici au învățat muntenegreană și frecventează școli locale, în timp ce elevii mai mari și-au continuat studiile de la distanță în școli ucrainene.
În Muntenegru se respiră toleranță, dovadă și faptul că acolo s-au căsătorit ruși cu ucraineni. Empatia este un factor important. La o recentă conferință în Budva a jurnalistei Olga Musafirova, stabilită la Kiev, despre munca sa, rușii din public au plâns, îngroziți de acțiunile țării lor.
Pentru actrița ucraineană Katarina Sinchillo, diasporele rusești pot varia, iar cea din Muntenegru este „sensibilă”.
Proiectele comune ruso-ucrainene sunt din ce în ce mai rare. Dar Sinchillo a înființat aici un teatru, împreună cu soțul său, și el actor, Viktor Koshel, colaborând cu actori din toată fosta Uniune Sovietică.
Piesele lor au un public numeros, spune ea: „Rușii progresiști, care ajută Ucraina, vin cu interes și plăcere”.
Koshel afirmă că mediul de aici este perfect pentru acest tip de contacte. „Aici câmpul este paradisiac, te îndepărtează de acele stări de spirit urbane, sumbru, depresive, de propagandă politică etc. Te duci la mare și toate acestea dispar”.
Cei mai mulți ucraineni par dispuși să se întoarcă acasă dacă războiul se termină, presupunând că mai au case la care să se întoarcă. Însă cei mai mulți ruși spun că va fi nevoie de mult mai mult decât căderea regimului pentru a-i convinge să se întoarcă definitiv.
Natalya Sevets-Yermolina, din orașul nordic Petrozavodsk, afirmă că nu se grăbește: „Chiar dacă Putin moare, cei care îi execută ordinele vor rămâne”, conform BBC.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
