„Domnul meu! Sper ca această scrisoare să te găsească sănătos, ceea ce-mi doresc și mie! Să fim amândoi sănătoși la minte și la trup... așa se spunea despre boieri și domnitori! Să știi că pe mine mă cheamă și Nicușor, nu m-a strigat nimeni pe numele ăsta decât atunci când eram mic sau cum ar spune un dramaturg contemporan atunci când eram mic, miculuț, micușor... mă strigau așa pentru că nu voiam neam să mănânc! Și atunci bunicul meu lua o tobă și începea:

- Nicușor are o tobă, bum, bum, bum!...

Eu căscam gura, probabil surprins de ce vedeam și mama îmi îndesa lingura cu mâncare!

Pe mine nu mă interesează banii, subvențile, cât s-a dat și cât s-a luat! Eu am altă problemă. De suflet. Și tu o poți înțelege! Deși sunt prof. univ. și regizor acum sunt și student la actorie. În anul I. Alături de niște tineri minunați și cu un profesor minunat care mă respectă anume Puiu Șerban. Mă respectă toți profesorii pentru curajul de a redeveni la cei peste 60 de ani ai mei student.

Vezi, domnule Nicușor... în loc să obțin un post la ICR sau consultant politic bătând câmpii cu grație, eu vreau să fiu actor. Există roluri de bătrâni... multe roluri... Firs, din Livada de vișini (Cehov, știi piesa!), Manole din Moartea unui artist (ai auzit, sunt sigur de Horia Lovinescu!), mai e și Svedlovidov, în Cântecul lebedei, (sigur, Cehov, vezi că știi!).

Plus tot ce o să mai scrie dramaturgii contemporani, cu personaje grele, în cărucior, cu handicapuri, cu memoria dusă... să vezi acolo compoziții actoricești, domnule Nicușor!

Peste doi ani termin actoria.

Și te întreb:- Unde o să joc?

Voi fi bătrân...nu voi putea urca multe scări să joc în poduri! Nici să cobor (e greu și la coborâre) să joc în beciuri. Așa că m-am gândit să debutez peste 2 ani la Metropolis. Îmi place mult teatrul acesta cu aer de Gaudi (sunt sigur că ți-ai dat seama de aspectul lui atunci când ai văzut un număr record de spectacole independente!) și cred că tu mă poți înțelege. Și mai cred că rolul Svedlovidov va fi preferatul meu.

Începe așa:- Ce actor am fost! Ce actor! Și acum m-au uitat în cabină...( și aici voi plânge!) Altădată ieșeam la aplauze! Ce aplauze! Se cutremura sala... ( deja voi plânge în hohote! )Sigur, vei fi invitat. Apoi ne vom face o fotografie, afară, lipiți de peretele unde pe o placă scrie: Metropolis... ctitori Radu Beligan și George Ivașcu!

Poza o să apară pe FB și lumea extaziată va spune:- Ce frumos! Un regizor care s-a făcut actor și un primar care a salvat un teatru!”, a scris Damian Laurențiu.

VEZI ȘI: Teatrul Metropolis nu trebuie lăsat să moară! Alexandru Nagy: De ce noi, actorii, am acceptat să lucrăm luni întregi fără să fim plătiți

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News