Primul semn că ai ajuns în orașul întemeiat de cetățenii Miletului, în secolul VII î.e.n. , este restaurantul cochet, care moțăie vis-a-vis de muzeu, tresărind la răstimpuri, când își confundă cei doi chelneri cu vreun turist rătăcit în incintă.
Dacă arhitectura hanului se încadrează în peisaj, muzeul îți zgârâie retina, cu imaginea unei hale industriale ceaușiste, care își acoperă urâciunea cu scuza că a fost ridicată din bani Phare.
Casiera de la intrare se scuză și ea, pentru cei 10 lei încasați degeaba, mărsturisind că din bilete nu se acoperă nici măcar salariul minim pe economie cu care sunt plătiți cei patru angajați. Ghid, pliant sau indicatoare nu există. Pe un panou șters de ploi s-ar întrezări câte ceva, dacă ai avea la tine o foaie de cort, să-i faci umbră cât îl citești cu soarele în față. În rest, ești le fel de informat despre Histria ca Ernest Desjardins, arheologul francez care a identificat locul, în 1868. Dacă, în cazul său, vestigiile erau acoperite de pământ, ruinele sunt astăzi ascunse vederii de bălăriile care au crescut până la coama zidului de apărare.
Singura indicație am primit-o, accidental, de la un grup de studenți sau poate masteranzi care măsurau ceva într-o groapă. "Nu aveți voie, pe acolo!". De ce? "Ar putea să se surpe un zid, să vă lovească". Corect! Dar ce ne făceam dacă veneam cu jumătate de oră mai târziu, când plecau studenții de pe șantier?
Bine că Histria, invadată de buruieni și cu zidurile care stau să cadă peste vizitatori, are o instalație de ecleraj de ultimă oră, halogen și leduri. Oarecum inutilă, vara, când programul ține până la ora opt, pe lumină, dar atât de utilă în lungile seri de iarnă, când nămeții astupă craterele din drum și săniile cu turiști pot da năvală la Cetate.
Lăsând gluma la o parte, să ne mândrim, totuși, cu această performanță națională. Nu e la îndemâna oricui ca, având la dispoziție atâtea tentații, să păstreze locul la adăpost de turiștii din țară și străinătate. Fie că Rezervația Bioseferei își apără braconierii sau că Ministerul Turismului nu s-a inventat, încă, cert este că un lac mai mare ca Balatonul și mai frumos, poate, nu are nicio căbănuță pe maluri. Ce să mai vorbim de un hotel. Iar vestigii pentru care, în alte locuri, s-ar construi un aeroport, sunt măcinate de ciulinii Dobrogei și nesimțirea ștabilor de la centru și de la județ.
Răspunsul studenților-arheologi când i-am întrebat de ce arată sinistru Cetatea Histria poate ține loc de concluzie: " Dar cum ai vrea să arate? Ce, te crezi în Germania?".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
- SRI face angajări. Posturile pentru care puteți aplica. Vă puteți înscrie în cursă până la finalul lunii mai
- Micii pe care îi mâncăm nu mai au nicio legătură cu micii adevărați. Ingredientul care lipsește cu desăvârșire. Medicul Alin Popescu: Aș da o lege să se schimbe compoziția
- Cea mai mare inutilitate din București. Primarul de sector care credea că va da lovitura și turiștii vor lua cu asalt construcția
- Numerologul Romeo Popescu, previziunile pentru luna mai, în funcție de cifra destinului: Cine are idei geniale și face rost de bani
- BANCUL ZILEI: Ardeleanul și avocatul...
- Cât a plătit o mămică pentru 3 felii de cozonac la supermarket: Nici nu-ți vine să-l mai mănânci / video
- Vacanța ieftină în Istanbul nu mai există! ”Prețurile de acum încolo vor fi exagerate”. Ce notă de plată a primit o familie de români cu un copil mic după masa de prânz
- Bătrânica din Germania e istorie: Acum, toți samsarii merg la grădiniță! Nouă tactică pe piața auto second hand
- SONDAJ de ultimă oră pentru Primăria Capitalei: Procentul celor 27% pe care-i vor și de care se tem, deopotrivă, candidații
- Dedesubturile pensionării lui Iohannis. Chirieac: Acest lucru e un mare secret pentru mine