„Am plâns de emoție. Este un mare cadou pentru mine această montare, pentru că acești clovni se plimbă prin viața mea de vreo 30 de ani. Această întâlnire cu Ion Caramitru și această dimensiune poetică a spectacolului o aștept de mult timp” mărturisea Matei Vișniec la premieră. Emoție împărtășită și de spectatorii care aplaudă și ovaționează piesa lui Vișniec, „Angajare de clovn”. Un text premiat la debut de UNITER, care a avut o carieră scenică strălucită în țară și în străinătate. Montarea Teatrului Levant avându-i protagoniști pe Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Alexandru Bindea, în regia lui Nicolae Scarlat, selecționat la Bienala de la Bonn este considerată un moment de vârf al acestei prestigioase manifestări. Autorul se va bucura de aprecieri la superlativ și în atmosfera culturală pariziană, cu spectacolul realizat de Alexandru Tocilescu la Teatrul Renaud–Barrault, având ca interpreți iluștrii actori francezi. Această farsă tragi-comică din familia spirituală a scrierilor lui Beckett și a teatrului absurdului, cu replici care par tăiate cu cuțitul din cotidian, naște spectacole de succes la Festivalul de la Avignon, dar și în Germania, Italia, SUA, Brazilia, Rusia, Polonia... 

Regizorul Ion Caramitru

Povestea celor trei clovni aflați la apusul vieții, părăsiți de glorie, măcinați de bătrânețe, boală, viciu, care își dispută cu ferocitate un loc de clovn bătrân într-un circ, îi inspiră lui Ion Caramitru o viziune regizorală originală. Amintiri iubite din copilărie îl conduc pe creatorul antologicului bufon Feste din „A douăsprezecea noapte”, de la Teatrul Bulandra, spre arta circului. Alegerea este determinată și de talentul unei triplete de aur, trei actori muzicieni care s-au remarcat surprinzător în spectacolul „ActOrchestra”, din cadrul programului 9G (Noua Generație) al TNB, dedicat tinerilor. Maestrul lor, profesorul de la Cluj, Miklós Bács, declara: „Un Mare Bufon hotărăște să facă un spectacol cu trei bufoni tineri... Un gest de o tandrețe și dăruire copleșitoare. Un exemplu demn de urmat, prin care un mare actor dă mai departe ștafeta meseriei sale mai tinerilor săi colegi, întru purtarea tichiei de bufon”. 

Petre Ancuța (Filippo)

În acest demers regizoral profund și revelator pentru piesa lui Vișniec, Ion Caramitru se oprește la destinul atroce al artiștilor de circ. În lectura sa scenică, ei nu sunt gladiatori în viață și mesageri sublimi ai visului, ci „purtători de oglinzi sparte în care se reflectă strâmb lumea reală... sadici, ba chiar monstruoși, atunci când societatea ne transformă pe toți în clovni debili și fără talent, în marionete ale societății de consum (după ce am fost marionete ale unor dictatori)”. 

Florin Calbajos (Peppino)

Ion Caramitru imaginează un spectacol-joc, dar și ceremonie, în care privirea către sine a eroilor este și privirea către noi. O face cu ingeniozitate, grație și subtilitate. Drumul nostru împreună cu cei trei clovni din Sala Studio în foaier, la pauză, și apoi, din nou, în Sala Studio – transformată miraculos în arenă – este drumul de la vis la coșmar, de la iluzie la deziluzie. Circul, clovneria – mituri ale copilăriei fericite și ale candorii – se dovedesc lumi viciate și brutalizate. Circul este o junglă, un spațiu al supraviețuirii prin anihilarea aproapelui. Revenirea celor trei clovni în arenă, întoarcerea în trecutul glorios este dirijată de biciul unui dresor – o apariție stranie, rece, impenetrabilă, o siluetă filiformă, neverosimil de înaltă. Regizorul radiografiază omul în luptă cu marile forțe elementare: Răul, Moartea, Iubirea. Printre ironii, priviri tandre, scamatorii, tumbe, acrobații, răzbat duhurile întunericului, monstrul latent din fiecare. Slăbiciunile firii căzute, egoismul, lăcomia, vanitatea, patimile și păcatele sunt mai puternice. Instinctele tiranice îi conduc pe eroi spre violență și crimă. Răgetul fiarei, dincolo de misterioasa ușă a circului la care bat personajele așteptând să fie angajate, e un semn prevestitor pentru ceea ce se va întâmpla. Finalul seamănă durere și moarte. Dar noi părăsim spectacolul printre baloane colorate, paiete și lumini sclipitoare. Nu e cazul să ne speriem. E teatru, e joc, „să ne bucurăm”?!

Emilian Marnea (Niccolo)

Montarea poetică și patetică a lui Ion Caramitru are farmec stilistic. O explozie de lumini, culori, forme, sunete care fascinează publicul. În demersul său regizoral catalizatori au fost și colaboratorii. Impresionează conceptul arhitectural care pune în valoare potențialul tehnic extraordinar al Sălii Studio. Decorul în expansiune al scenografei Florilena Popescu Fărcășanu dă spectaculozitate montării. Contribuie remarcabil la acest efect costumele realizate cu rafinament plastic de Liliana Cenean, caracterizante pentru personaje, generatoare de emoție. Personalizează cu pregnanță trăirile eroilor formele coregrafice imaginate cu fantezie de Florin Fieroiu. Compune un „decor sonor”, expresiv ilustrația muzicală a lui Călin Țopa. Maestru desăvârșit al light design-ului, Chris Jaeger, pictează și sculptează din combinații de lumină și umbră chipuri, spații, obiecte, dând vibrație tensională și vrajă poveștii. În acest ambient generos, clovnii muzicali Petre Ancuța (Filippo), Emilian Mârnea (Niccolo), Florin Călbăjos (Peppino) rostesc cu aplomb replicile, cântă la diferite instrumente, dansează. Sub bagheta creatoare a lui Ion Caramitru, histrioni carismatici, cu mască sau fără mască, ei exprimă o infinitate de stări, de la dragoste la durere, gelozie, spaimă, cruzime. În jerbele lor ludice și muzicale, regăsim arta unor clovni sublimi: Chaplin, Buster Keaton, Stan și Bran, Frații Marx... Intermezzo-urile din pauză cu artiști de la Circul Globus încântă spectatorii și îi transformă pentru o clipă în actori părtași la joc. 

„Angajare de clovn” este un spectacol de artă popular, de top, pe care vi-l recomandăm!

Fotografii realizate de Florin Ghioca

Dramaturgul Matei Vișniec și regizorul Ion Caramitru la premieră 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News