Ministrul Dan Șova l-a denunțat la DNA pe un afacerist care i-a oferit mită pentru un contract, în timpul unei vizite în China. Presa așteaptă intervenția mascaților, care să-l salte pe făptuitor. Părerea mea este că, din această perspectivă, jurnaliștii care păzesc ușa la sediul DNA ocupă un loc de parcare degeaba.

Pe de o parte este vorba despre măreția dreptului: un asfaltator înregistrat, filat, documentat, scapă cu suspendare, un om de afaceri primește cinci ani, deși nu există nicio probă care să-l incrimineze, iar restul inculpaților declară că nu l-au văzut. Evident, primul a lucrat, pe vremuri, cu președintele echidistant, celălalt a acționat telepatic în dosar și mediatic împotriva aceluiași președinte. Ca urmare, descinderile se vor face, dacă se vor face, în funcție de multe alte considerente, nu din cauza denunțului făcut de ministrul Șova.

Pe de altă parte, cazul reprezintă o piatră de hotar în relația grupurilor de interese cu statul. Epoca Estului Sălbatic, când se atribuiau contractele cu dedicație la  masa de prânz, într-un restaurant din  Dorobanți, a trecut. Într-un mod în care nu s-ar gândi apologeții din presa portocalie sau popularii europeni, este meritul lui Traian Băsescu pentru această schimbare. Președintele avea la dispoziție, ca agenți ai puterii sale politice, doar spionii și procurorii. Pe care i-a și folosit, la capacitate maximă. Așa s-a ajuns la situația în care guvernele se fac în Parlament și se desfac la DNA/Înalta Curte. Orice om de afaceri strâns cu ușa va da în gât miniștrii, ca să scape mai ușor de la beci. Singura excepție, Becali, face trei ani de pușcărie, la zi, în timp ce demnitarii vinovați stau închiși juma de an, la fără frecvență. Unde mai pui că afaceriști cu care, vorba cântecului, ai mâncat o pâine, vin și te provoacă purtând tehnică asupra lor, în înțelegere cu procurorul care te are pe lista neagră.

Peste toate răfuielile interne, apasă și ordinele de la Bruxelles sau din alte capitale, care, este drept, nu-i spun președintelui al doilea cel mai vechi în Consiliu ce să facă, dar le spun procurorilor pe cine să aresteze (cazurile Iordache, care azburdat liber până a țepuit o firmă din țara lui Barroso și Nicolae, care a dat de greu abia când a supărat marile concerne occidentale, nu mai necesită explicații).

Așa că înțelegerile pe colțul mesei, calculele făcute cu pixul, pe un pachet de țigări fumat la o cafea, de ministru și mituitor,  apropourile sau codurile pe care le înțeleg și le pot decripta toți copii... vor deveni fie istorie, fie parte din rechizitoriu.

Afacerile cu statul se vor muta în zona de consultanță și lobby, se vor profesionaliza, vor prelua modelul occidental, în care se mănâncă ciolanul cu furculița, nu cu mâna.

Ca să revenim la cazul de la care am plecat, nu cred că avocatul Dan Șova a făcut demersul la DNA pentru a-l băga la arest pe bandit, ci pentru a se proteja pe sine, în primul rând. Ca și producătorii de țigări, care nu scriu pe pachet că Fumatul ucide ca să te lași, ci ca să nu-i poți da în judecată. Chiar dacă îl refuza pe mituitor, așa cum a făcut-o, ministrului i se deschidea dosar penal fiindcă nu l-a denunțat. Pot să mă îndoiesc sau nu de cinstea lui Șova, dar sunt sigur de inteligența sa. Cât de fraier să fii ca, intrând în peștera de tâlhari ai drumurilor și autostrăzilor, să te dai pe mâna fostului șef de bandă, fie și într-o excursie la Beijing?

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News