Sorin Oprescu a dezvelit statuia MS Regelui Mihai, consecvent cu stilul care i-a adus un scor ”constituțional”, de aproape 60 la sută (dacă Bucureștiul avea Constituție, ar putea s-o schimbe singur, cu 2/3). Neimplicat în viața de partid, independent, asociat ca imagine cu evenimente faste: inaugurări, sfințiri, serbări populare.  Exact opusul atitudinii lui Traian Băsescu, care a trăit politic din scandal, partizanat, înjurături. Nu popularitatea lui Oprescu, care se oprește la Chitila, îl face un candidat cu șanse la prezidențiale, ci stilul. Crin Antonescu, încrâncenat în războiul de opt ani cu Puterea portocalie, a devenit un Băsescu în oglindă, inclusiv prin replicile adresate presei cotroceniste.

Oprescu e politicos cu toată lumea, îi ignoră pe cei care îl critică și nu se angajează în promisiuni rostite cu glas înalt, care îi limitează libertatea de mișcare pe câmpul de luptă (ce i-a trebuit lui Antonescu să anunțe ferm că va candida în sectorul 3, de exemplu, dacă jocurile nu erau făcute?).

Două sunt piedicile pe care le-ar putea întâmpina Oprescu, în perspectiva unei candidaturi la prezidențiale. Alegerile au loc la jumătatea mandatului de primar. După experimentul cu Băsescu, care a plecat la Cotroceni și ni l-a lăsat pe Videanu, abandonarea postului nu va fi ușor înghițită de public.

Pe de altă parte, nu este exclus ca funcția de președinte să fie atât de compromisă de ceea ce s-a întâmplat, și mai ales de ceea ce se poate întâmpla, încât aceasta să nici nu mai existe. Care sunt scenariile pentru viitorul imediat?

Sistemul reprezentat de Traian Băsescu acceptă schimbarea de regim, păstrând în mânecă dosarele, stenogramele, arestările, pe care să le joace anul viitor-asta ar fi o variantă. Așteptarea ar urma să fie răsplătită în anul ce vine, odată cu erodarea la guvernare, dar mai ales pe greutățile economice: criză, vârf de sarcină pentru datorii, investiții străine reduse etc. Odată cu scăderea USL în sondaje, Băsescu , rămas la Cotroceni, ar toca mărunt-mărunt guvernul, până ar obține o nouă majoritate. Așteptarea este riscantă pentru Băsescu fiindcă, odată instalat prin alegeri un guvern Ponta, oamenii din instituții ar putea trece de partea USL, abandonându-l  pe președinte, mai ales că i se apropie finalul mandatului.

Altă posibilitate ar fi  să reverse acum un șuvoi de lături în capul candidaților USL, în speranța că vor cădea sub 50 la sută. Oricare ar fi scenariul, o bătălie pe viață și pe moarte între cele două tabere poate duce la prăbușirea actualului sistem. Haosul politic și cel economic vor impune un nou început, în care monarhia constituțională poate fi o soluție. Stilul lui Oprescu, pe care, cred, îl apreciază electoratul, este exact ceea ce oferă monarhia: reprezentare la vârf fără implicare politică, echilibru, echidistanță.

Suspendarea nu ar mai fi doar a lui Băsescu, ci a președintelui, oricum s-ar numi el. În această perspectivă, am remarcat deja un nou slogan al monarhiștilor. ”Monarhia salvează România”  s-a strigat în Piața Universității, în 1990, sau la Arcul de Triumf, în 1992. Noul mesaj, scandat joi în Piațeta Regelui, mi se pare mai mult decât o lozincă pentru un miting, anunțând o mutare pe tabla de șah a istoriei: ”România alege Monarhia!”. După atâtea alegeri ratate, ar fi o schimbare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News