Legea învățământului preuniversitar a fost adoptată anul trecut și conține multe minunății discutabile din punct de vedere pedagogic. Însă, de departe, una dintre cele mai mari "curiozități" este obligativitatea întocmirii unui portofoliu educațional... de către preșcolari, începând cu grupa mijlocie.  

De la lege "cetire": "Rezultatele învățării dobândite de preșcolari/elevi prin participarea la activități educaționale extrașcolare sunt recunoscute prin adeverințe, diplome sau certificate acordate de unitățile de educație extrașcolară, unitățile de învățământ preuniversitar sau partenerii acestora. Acestea se înscriu și în portofoliul educațional al elevului".

 

O întrebare am avea (deocamdată): dacă școala acordă o diplomă elevului pentru că are 0 absențe sau pentru că n-a mers la baie în timpul orei de matematică, diploma se conservă frumos la portofoliul educațional?

 

 

Diplome la kilogram

"Care este numărul minim de kilograme pentru ca un portofoliu să fie valid?", e un comentariu al unui internaut pe care l-am găsit încercând să documentez articolul de față.

Întrebarea e legitimă: în Legea învățământului preuniversitar nu se prevede nici ce semnificație are acest portofoliu educațional (dacă ajută la "departajarea" elevilor), nici dacă ajunge pe foc sau nu după finalizarea ciclului obligatoriu (bine, pare că se poate completa cu alte hârtii "pe tot parcursul vieții"). Sigur, aceste lucruri puteau fi reglementate la nivel "micro", pentru că legea nu trebuie să fie exhaustivă.

Însă ordinul de ministru n-a mai venit niciodată (deocamdată): "Formatul portofoliului educațional, modalitatea de înscriere a datelor și alte detalii sunt cuprinse în metodologia specifică aprobată prin ordin al ministrului educației în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi", după cum se prevede în art. 98 al legii amintite.

În lege se prevede doar că "La finalizarea învățământului gimnazial și liceal, profesorul consilier școlar și dirigintele au obligația să emită câte o recomandare de încadrare într-o formă de învățământ de nivel superior, având caracter de orientare școlară pentru fiecare elev în parte. În cazul absolvenților de învățământ liceal se poate realiza și o recomandare sub forma unei orientări vocaționale de încadrare pe piața forței de muncă. Recomandările sunt consultative și sunt emise în baza metodologiei specifice și sunt incluse în portofoliul educațional".

 

 

Boala românilor — dosarul cu șină

"Portofoliul educațional este obligatoriu începând cu generația de preșcolari care intră în grupa mijlocie și generația de elevi din clasa pregătitoare, în anul școlar 2024-2025". Tot de la lege cetire.

De pe internet aflăm că "copiii sub 3 ani din creșe sunt organizați astfel: grupa mică, pentru copiii de la 3 luni la 1 an; grupa mijlocie, pentru copiii de la 1 la 2 ani; grupa mare, pentru copiii de la 2 la 3 ani".

Acum că ne-am obișnuit cu ideea că un sugar de 1-2 ani ar trebui (în fapt, este obligat) să dețină dosar cu șină, să punctăm de ce nu ar fi o idee bună:

• la această vârstă, copiii se dezvoltă rapid și nevoile lor sunt centrate pe explorare și interacțiune, nu pe documentare administrativă;
• un portofoliu educațional ar adăuga presiune inutilă asupra părinților și ar putea afecta negativ relațiile familiale, reducând timpul dedicat interacțiunilor calde și iubitoare;
• stabilirea criteriilor obiective pentru astfel de portofolii este dificilă, deoarece dezvoltarea fiecărui copil este unică;
• crearea și gestionarea unui astfel de dosar ar implica costuri și eforturi suplimentare, care nu sunt justificate la această vârstă timpurie.

În România există o boală nediagnosticată: sindromul dosarului cu șină. Această tulburare ne afectează profund, din plin și pe fiecare dintre noi, forțându-ne să documentăm fiecare aspect al vieții, chiar și pentru cele mai triviale activități.

Sigur, până la conceperea legilor educației (pentru că această mențiune nu este o "premieră" legislativă, toate regimurile anterioare prevăzând dosare cu șină pentru elevi), doar adulții se confruntau cu astfel de probleme existențiale, la fel ca-n cea mai recentă "catastrofă" digitală: "Norocul" României în pana globală a sistemului Microsoft. Cătălin Chivulescu, consultant IT: Din fericire, în prezent, dosarul cu şină nu este afectat.

Ne pierdem în detalii birocratice și ratăm esența, având senzația că un dosar cu șină ar aduce progres în educația (oricum, la pământ) din țara noastră.

Doar 11% dintre elevii români înțeleg un text citit, sunt capabili să extragă din el o informație și chiar să-l evalueze, arată Raportul privind nivelul de literație al elevilor din România. 

În loc să discutăm acum oportunități legislative în legătură cu portofolii educaționale la kilogram, am considera că mai bine ne-am întreba:

Când reglementăm (cu adevărat, nu prin ordine de ministru) câte kilograme ar trebui să aibă ghiozdanul pe care-l poartă în spate un elev?

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News