În urmă cu trei luni o cunoştinţă din SUA îmi spunea că acolo ei ştiu deja cine va fi viitorul premier al României: Mircea Geoană.

Nu am dat atunci atenţie acestei afirmaţii deşi persoana respectivă are relaţii importante în cercurile politice de la Washington pentru că mi s-a părut că varianta asta se potrivea momentului ca şaua pe vacă. Nimic nu putea creiona atunci o astfel de eventualitate.

La Londra, cu câteva zile în urmă, m-am trezit într-o discuţie despre criză şi situaţia politică de la noi cu întrebarea: ce şanse are Mircea Geoană să ajungă premier? N-am mai trecut atât de uşor peste moment. În ţară se întâmplau deja lucruri interesante legate de personajul în cauză - începea practic procedura de excludere a sa din PSD.

Cine o fi lansat atât de adânc ideea cu Geoană premier încât să se vorbească despre treaba asta cu luni de zile în urmă prin America şi săptămâna trecută la Londra? Brusc au început să mi se învârtă prin minte tot felul de evenimente...

Mi-am amintit de faptul că preşedintele Senatului a fost într-o vizită în Statele Unite unde s-a întâlnit exact cu acele persoane cu care urmau să se vadă Ponta şi Antonescu. Din acest motiv liderii USL şi-ar fi amânat plecarea torpilată cumva de domnul Geoană... Se spune că de fapt acesta ar fi motivul real al încercării de debarcare şi are sens dacă ne gândim că imediat după întâmplarea asta au venit şi acele acuzaţii, cum că Geoană ar avea de fapt o agendă personală.

Bine, să presupunem că are aşa ceva. Ce urmăreşte de fapt? Are de gând el să revină în fruntea PSD? Tocmai şi-a închis această uşă. Vrea să facă un partid? Puţine şanse. Îl vedeţi pe cel care ţopăia copilăreşte în 2009 seara după ora 21.00 de bucurie că a câştigat alegerile pentru ca apoi să afle în timp ce dormea că nu e preşedinte, în stare să organizeze o formaţiune? Nu a reuşit el să ajungă preşedinte nici atunci când PSD cu toate structurile sale aproape că l-a îndesat pe gaura cheii de la Palatul Cotroceni…

Vrea Traian Băsescu să-l folosească pe Geoană la debarcarea lui Emil Boc? Nu e un secret că preşedintele doreşte schimbarea premierului dar acesta nu vrea să plece! Argumentul că e uzat şi că dacă mai stă mult acolo, la alegeri ar putea să iasă rău de tot cu toate maşinaţiunile de care sunt capabili cei de la putere nu-l mişcă din scaunul de la Palatul Victoria. Nu este exclus ca preşedintele să încerce acum să mai schimbe odată raportul de forţe din Parlament în aşa fel încât PDL să nu mai depindă de voturile UDMR. Poate să facă asta doar rupând parlamentari de la opoziţie iar episodul Geoană poate fi un bun prilej. Abia după aceea îşi poate permite luxul unei moţiuni de cenzură care trece ca să cadă Boc şi ca să pună el un alt prim ministru.

Până acum toate astea sunt speculaţii, scenarii. Dacă însă domnul Geoană chiar va ajunge să conducă guvernul atunci pot fi sigur că altcineva hotărăşte cine trebuie să ajungă în această funcţie în România, din moment ce prin America se vorbea încă de acum câteva luni cu multă siguranţă despre treaba asta.

Sau, e posibil ca Traian Băsescu să le fi spus americanilor ce va face iar ei au considerat treaba ca şi rezolvată! În ambele variante am avea proba faptului că suntem spectatori în propria ţară.

Oricum, ceea ce se întâmplă în aceste zile cu Mircea Geoană poate fi explicat extrem de sintetic prin doua citate: ”nici nu ştiu câţi mai suntem” şi “adu-l Doamne!”.

Primul aparţine chiar domniei sale. Cu mult timp în urmă a fost întrebat câţi ofiţeri acoperiţi sunt în politică şi n-a găsit un răspuns mai bun decat ăsta.

Al doilea citat e din Traian Băsescu. Aşa a reacţionat el când a aflat ce candidat va avea PSD la prezidenţialele din 2009. Abia aştepta domnul preşedinte şi uite că în aceste zile începem să înţelegem de ce!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News