Restricțiile din Shanghai țin zeci de milioane de locuitori prinși în case de o lună și jumătate. Mii de alți cetățeni din cel mai bogat oraș al Chinei s-au trezit în situația opusă: locuind în stradă.

Victime ale acelorași reguli stricte de Covid-19 care îi țin pe cei mai mulți rezidenți în casă, mulți dintre cei proaspăt aflați fără adăpost sunt muncitori migranți din zonele rurale și orașe mai mici, care trăiesc adesea în condiții precare și împart un apartament cu alți muncitori.

Pentru mulți, companiile pentru care lucrează s-au închis în perioada de izolare. Aceeași soartă au avut și căminele pentru muncitori. Unii au ales să se alăture zecilor de mii de freelanceri care circulă prin Shanghai pe biciclete sau scutere pentru a livra alimente, la firme precum Ele.me de la Alibaba Group Holding Ltd. sau serviciul Meituan.

Acești lucrători care reușesc să își mai protejeze totuși veniturile se confruntă cu un risc foarte ridicat de stigmatizare. În timp ce guvernul de la Shanghai a acordat o scutire specială de izolare pentru lucrătorii care livrează alimente, complexele rezidențiale au propriile reguli care le interzic să se întoarcă în apartamentele lor de teamă că vor aduce virusul o dată cu ei.

În lipsă de bani și de conexiuni pentru a găsi o cazare alternativă, ei și-au cumpărat corturi pe care le-au instalat pe strazi sau sub poduri.

Un livrator care a cerut să fie identificat doar după numele de familie, Wang, a spus că a sosit în Shanghai pe 5 martie după ce a livrat mâncare într-un alt oraș, cu speranța de a câștiga mai mulți bani în centrul financiar prosper.

Pe 1 aprilie, complexul rezidențial în care locuia a intrat sub restricții timp de trei săptămâni. Pe 24 aprilie, a reluat munca de livrare, pe care a descris-o ca fiind singurul său mijloc de supraviețuire. 

Alți lucrători care livrează alimente au descris, de asemenea, că se adună sub orice poduri pe care le-ar putea găsi pentru a evita vântul și ploaia. Un muncitor a spus că a împărțit un pod cu peste 30 de persoane, dintre care majoritatea erau livratori, ca el.

„Câți oameni pot înțelege situația noastră?” a spus Wang, potrivit Wall Street Journal. „Suferința noastră este reală, dar greu de explicat.”

Beijingul nu mai face față nemulțumirii oamenilor de pe rețelele sociale: „Se joacă de-a șoarecele și pisica”

La primele ore ale zilei de 14 aprilie, strategia de socializare a Partidului Comunist Chinez a derapat, notează publicația Bloomberg.

Totul a început când conturile mass-media de stat de pe Weibo, echivalentul Chinei pe Twitter, au promovat sloganul „SUA este țara cu cel mai mare deficit în domeniul drepturilor omului”. Zeci de mii de utilizatori de internet chinezi au întors acuzația asupra Beijingului.

Aceștia au criticat nu numai răspunsul Chinei la criza Covid , cât și probleme sociale mai largi: program lung de lucru, prețuri ridicate la proprietăți, violență împotriva femeilor și cenzură. 

„Stăm cu ușile încuiate. Animalele noastre de companie sunt ucise. Resursele noastre medicale sunt irosite, astfel încât persoanele cu boli acute nu pot fi tratate”, a scris un internaut pe rețeaua statului chinez. „Guvernul american este atât de oribil... sunt atât de norocos că m-am născut în China”, a completat acesta ironic.

Presiunea creștea de săptămâni întregi pe rețelele sociale controlate de stat. În timp ce străzile din Shanghai au fost reduse la tăcere de un lockdown strict care a început în martie, un val zgomotos de disidență s-a răspândit din oraș pe rețelele sociale. Cenzorii s-au străduit să țină pasul cu volumul și creativitatea criticilor.

Subversia hashtag-urilor promovate oficial îngreunează viața cenzorilor. Pe lângă hashtag-ul despre drepturile omului, utilizatorii de internet au folosit hashtag-uri oficiale despre „investigarea zvonurilor epidemice” și altul despre un purtător de cuvânt al ministerului de externe care critică SUA.

În ultimul caz, unele postere făceau referire la filmul „La La Land” pentru a-l bate joc de purtător de cuvânt, deoarece titlul acestuia sună similar cu o expresie pe care a folosit-o pentru a descrie fericirea de a trăi în China.

 „Cenzorii pur și simplu nu pot ține pasul cu cetățenii pricepuți la mediul digital și conștienți de drepturile lor. Acesta este un joc clasic de-a șoarecele și pisica”, spune Diana Fu, profesor asociat de științe politice la Universitatea din Toronto. „Cine știa că (filmul) „La La Land” va fi atât de simbolic în politica chineză?”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News