Data publicării: 14.10.2020 06:10

Sfânta Parascheva, cine a fost și cum a ajuns la Iași

Autor: Crişan Andreescu | Categorie: Cultura

Sfânta Parascheva

Sfânta cuvioasă Parascheva este una dintre cele mai îndrăgite sfinte de la noi în țară. An de an, pe 14 octombrie, în ziua prăznuirii sale, sute de mii de pelerini se îndreaptă spre Iași, la Catedrala mitropolitană unde se află moaștele Sfintei de 350 de ani.

Cuvioasa Parascheva a trăit în prima parte a celui de-al unsprezecelea secol. S-a născut în Epivata, astăzi Selimpașa, zonă maritimă în apropiere de Constantinopol. A avut un frate numit Eftimie. Vor avea nefericirea de a rămâne orfani de mici. Au ales împreună să-și exprime dragostea de Hristos optând pentru viața și nevoința monastică. Fratele Sfintei Parascheva va fi înălțat după o perioadă la demnitatea arhieriei, ajungând episcop al Maditului.

Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire. A „părăsit frumusețea acestei lumi” și s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească.

Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă. Își dorea să-și petreacă restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.

Îngerul din visul Sfintei Parascheva

La 25 de ani, un înger i-a apărut în vis, care i-a spus să se reîntoarcă în locurile părintești. După ce a avut această vedenie, sfânta „fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni”. A mers mai întâi în pelerinaj la bisericile și mânăstirile de la Constantinopol, apoi s-a întors în Epivata, trăind în aceeași rânduială monastică. A trecut în pace la Domnul, necunoscută fiind de nimeni.

După mai multe secole, cu ocazia înmormântării unui marinar s-au aflat sfintele ei moaște, dar nu au fost scoase din pământ. S-a arătat în visul a doi credincioși, Gheorghe și Eftimia, și astfel sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate cu mare cinste în biserica Sfinților Apostoli din Epivata. În timpul lui Ioan al II-lea Asan, în 1235, moaștele Sfintei au fost mutate la Târnovo, în Biserica Maicii Domnului, care devenise reședință patriarhală.

În 1521, când turcii au cucerit Belgradul și acest oraș, iar Serbia a fost transformată în pașalâc, patriarhul ecumenic Ieremia I i-a cerut sultanului să-i restituie moaștele, care a acceptat să i le dea în schimbul unor daruri. Patriarhul a hotărât ca ele să fie aduse în Constantinopol, în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Panmacaristos. După transformarea acesteia în geamie, au fost mutate în alte biserici:

După 120 de ani ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc. În anul 1641, după ce Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644). Împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva „pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)”, după cum se spune în „scrisoarea sinodicească”.

Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră. A fost însoțită de trei mitropoliți greci: Ioanichie al Heracleei,Partenie al Adrianopolului șiTeofan al Paleopatrei.

Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși.

Moaştele Sfintei Parascheva, așezate la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi

În ziua de 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș. Din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște. Peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni”.

A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse. Încă o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Fericitul întru pomenire, Mitropolitul Iosif Naniescu, a cercetat paraclisul, preaslăvind minunea dumnezeiască. Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate.

Ridicate din mormanul de jar, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. În curând au fost strămutate în noua Catedrală mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887. Aici se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor moldoveni. Ei i-au cerut Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News