Sergiu Celibidache, mare personalitate a muzicii clasice, dirijor și compozitor român, vorbea, într-un interviu de văzut și de revăzut, despre libertate și cum omul, în final, tot ”neliber” rămâne. 

Flaviu Predescu a prezentat, sâmbătă, în cadrul emisiunii De Ce Citim – Despre Augustin Buzura (II), un colaj de interviuri acordate de Sergiu Celibidache, o mare personalitate a muzicii clasice, fost dirijor și compozitor român. 

Întrebat, în cadrul unui interviu din 1979, de ce nu e de acord cu înregistrările pe disc, Sergiu Celibidache spunea că motivul este ”imposibilitatea de a reduce spațiul sonor la două dimensiuni”. În acest context, întrebat ce crede că rămâne din ceea ce face, a răspuns ”nimic”, adăugând: ”Prin natura însăși a lucrului. Ce rămâne din frumusețea matale?”. ”Deci mata vrei să fixezi ceea ce te-a impresionat cândva, în loc să păstrezi în matale posibilitatea de a te impresiona, de a avea la dispoziție elementele cu care iar intri în stadiul ăla de euforie” a continuat Sergiu Celibidache. 

”Cultura nu-i altceva decât drumul spre libertate”

Celebrul dirijor explica, în interviul citat: ”Cultura nu-i altceva decât drumul spre libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde prin senzații.” considerând că nu e nimic mai fals decât ideea că arta e jocul senzațiilor: ”Nu, asta este nada cu care te prinde, te atrage. Când treci peste ce te-a atras, poți să ajungi undeva unde nu te simți nici tras la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos. Ori asta este libertatea”.  

În același interviu, Sergiu Celibidache sublinia că ”suntem prinși de alte probleme și nimeni nu poată să spună astăzi de ce formă de libertate are omul nevoie. E libertatea de a ști că are o bucată de pâine sau că nu-și poate hrăni copiii? E o grijă care-l ocupă și care nu-l lasă să facă altceva. Odată rezolvată chestia asta, nu s-a rezolvat problema omului, omul tot neliber rămâne. Gândiți-vă câți oameni suferă la noi în ideea că altundeva se trăiește ma bine.” 

Ziduri de interese... ”Trebuie să le ocolim, dacă se poate”

Dirijorul spunea, într-un alt interviu, din 1978, că i se pare descurajant când se uită înapoi și vede că a învățat 26 de ani de muzică până când a putut face și el ”puțină muzică cu ceilalți”. Descria calea ca fiind ”lungă” și ”aspră”, ”fără niciun fel de șansă să poți răzbate pe căi normale”. ”Cum spunea Enescu, îți trebuie stofă de martir și, într-adevăr, te înfrunți la orișice etapă a vieții cu o masă de ignoranță, cu ziduri de interese organizate, pe care noi, oamenii normali, nu avem cum să le prăbușim. Trebuie să le ocolim, dacă se poate” mai spunea el. 

Vezi mai mult în video: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News