Sebastian Lăzăroiu, fost consilier al lui Traian Băsescu, susține, într-o postare pe contul său desocializare, că afirmațiile recente ale premierului Victor Ponta după ce președintele Klaus Iohanis a trimis la Parlament spre reexaminare Codul Fiscal, trebuie privite într-o manieră mult mai complexă.

În opinia fostului consilier prezidențial, fostul lider al social-democraților și-a luat cariera politică pe cont propriu, după ce a fost inculpat de DNA, mai ales că semnalele arată că a el a devenit un "paria" nu doar în marile capitale europene, ci și la Washington.

Lăzăroiu nu exclude ipoteza ca Victor Ponta să fi demisionat din fruntea PSD la presiunea socialiștilor europeni, ba mai mult, suspicionează că actualul premier pregătește lansarea unei noi formațiuni politice, după modelul Syriza, pentru a se relansa în lupta pentru Președinție la viitoarele alegeri. 

Iată postarea integrală a lui Sebastian Lăzăroiu

Ponta își face un nou partid

"Victor Ponta pare că schimbă foaia atunci când, pentru a-și promova noul Cod Fiscal, apelează la inflamatul discurs anti-occidental, specific extremei stângi de pretutindeni, dar și propagandei de la Moscova. Pentru a înțelege începutul de metamorfoză a personajului politic, încă șef al Guvernului României, cred că trebuie să ne raportăm la obiectivele sale, dar și la acțiunile trecute.

Să ne amintim de vara lui 2012, când, împreună cu tovarășul său de coaliție, Crin Antonescu, precum "Che și Fidel", ca să-l citez pe ex-liderul PSD, au încercat un puci parlamentar pentru a cuceri toată puterea în stat. Amândoi au avut în primă fază o retorică vădit anti-occidentală, mai ales când presiunile partenerilor internaționali s-au făcut simțite la București, culminând cu sosirea emisarului special al președintelui Obama, Philip Gordon.

Gabriel Oprea, dezvăluiri senzaționale privind motivul ruperii USL

Ulterior, Ponta a fost cel care a făcut pasul înapoi, însușindu-și spășit celebra listă a lui Barroso pentru restabilirea statului de drept. Crin a mers cu capul înainte, imperturbabil, realizând și el, într-un final, că cel mai mare adversar al unei victorii la prezidențiale îl reprezintă Departamentul de Stat. Cei care cunosc dedesubturile perioadei știu că, într-adevăr, Antonescu a fost pus pe lista neagră atât la Bruxelles, cât și la Washington.

Ponta a fost sfătuit corect că e imposibil să vrei să fii în politica mare fără încrederea partenerilor militari și economici ai României. Pe atunci avea ascunse ambiții de prezidențiabil, deși, declarativ, îl prezenta pe Antonescu drept candidat oficial al USL. Așa se explică de ce, spre stupoarea susținătorilor săi politici din țară, a acceptat să semneze Pactul de coabitare și să participe direct la desemnarea șefilor de Parchete în 2013 cu propuneri absolut scandaloase din punctul de vedere al coaliției anti-justiție.

De fapt, cine se uită cu multă atenție la parcursul lui Ponta, după vara lui 2012 până-n prezent, va vedea că, în ciuda unor declarații politice, nu a întreprins nicio acțiune împotriva justiției și împotriva stabilității macro-economice, obținute cu greu după anii de austeritate ai guvernului Boc. Au fost două linii roșii peste care nu a călcat.

Astăzi, Ponta se află într-o situație cu totul și cu totul nouă. A pierdut, în ciuda celor mai bune cote la casele de pariuri, cursa prezidențială și este inculpat de DNA într-un dosar mai vechi, din vremea când era avocat și parlamentar în opoziție. Presiunile din interior și exterior pentru demisia sa din funcția de premier au fost uriașe. O ipoteză, neluată în calcul pînă acum, dar care poate explica demisia sa din fruntea PSD, este că semnalele socialiștilor europeni au fost mai ferme și s-au dovedit mai eficiente. De altfel, mai marii PES l-au considerat pe Ponta încă din 2012 o vulnerabilitate și l-au ținut de atunci încoace sub o atentă monitorizare. Foarte probabil ca, după momentul punerii sale sub acuzare, dublat de voltele misterioase prin Istanbul via Baku, socialiștilor europenilor să le fi ajuns până-n gât năzdrăvăniile colegului lor din România, somat, pur și simplu, să se desprindă de imaginea social-democrației.

Codul Fiscal. PNL, reacție dură față de planul B al premierului Ponta

Toate semnalele, mai mult sau mai puțin publice, arătă un personaj politic devenit cu adevărat un paria la Washington și în marile capitale europene. Așadar, ce poate face un Ponta care nu mai are nimic de pierdut și care a fost repudiat chiar de colegii săi europeni de ideologie? Cum își poate continua cariera politică? Nu-i mai rămâne decât să joace "cartea Syriza", un curent de extremă-stângă, prost primit nu doar de popularii europeni, dar chiar și de colegii lui Martin Schultz. Dezlegat de angajamentele anterioare, Ponta poate să înceapă acum, din poziția de premier, o ofensivă populistă împotriva echilibrelor macro-economice, folosind retorica binecunoscută deja a teoreticienilor neo-colonianismului cu "centrul hrăpăreț și periferia înfometată". De justiție nu se va putea atinge, pentru că, teoretic, partenerul său de coaliție, UNPR, a trasat deja o graniță a sprijinului parlamentar.

Ponta și-a luat cariera politică pe cont propriu (de altfel, și-a avertizat colegii de partid încă din 2014 că, dacă nu câștigă prezidențialele, "scapă cine poate"). Nu e clar cum se va termina epopeea sa la DNA până la viitoarele alegeri prezidențiale din 2019, dar îl suspectez că vrea să întemeieze un curent politic propriu pe care să se cațere într-o eventuală revanșă cu Iohannis.

Victor Ponta-Cătălin Predoiu, război total pe Codul fiscal. Amenințări grave

Nimic mai potrivit decât discursul naționalist, xenofob, anti-occidental, anti-globalizare. Narațiunea e simplă și nu e exclus să capete din ce în ce mai mulți adepți. Iohannis este reprezentantul coloniștilor nemți în România, el, Ponta, e românul verde, creștin ortodox, haiducul care se luptă cu marii stăpânitori ai lumii, spre binele și propășirea urmașilor dacilor. După cum se vede, acest discurs nu angajează în niciun fel PSD, pentru că Ponta nu mai e președintele partidului, dar asta nu înseamnă că PSD sau o parte din PSD nu-și poate însuși ideile. Și dacă va fi doar o parte, e suficient să întemeieze un nou partid de extremă stângă, alături de colegul său de suferințe pe linie penală, dar plin de bani, Sebastian Ghiță.

Dacă va avea sau nu adepți noua mișcare, e devreme să ne pronunțăm. Să nu uităm că, înainte de referendumul din Grecia, 70% dintre români, conform sondajelor, simpatizau cu fanfaronul Tsipras, deci posibil să fi fost sensibili și la linia discursivă care demonizează capitalismul occidental și victimizează bietele popoare de la marginea istoriei.

Întrebarea e dacă PSD, încă membru PES, va mai susține până în 2016 un premier astfel poziționat. Un Congres organizat repede, in care candidatul Zgonea să vină cu un discurs pro-european și pro-occidental, ne va lămuri poate chiar în această toamnă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News