Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Se impune urgent o strategie națională împotriva accidentelor rutiere
Autor: Flaviu Predescu | Categorie: Stiri
Accident - foto ilustrativ
Probabil, după numărul de emigrări, accidentele de mașină reprezintă o cauză importantă care nu doar că duce la scăderea populației, dar schimbă în mod dramatic destine în mai rău.
Numărul covârșitor de accidente de mașină cu care se confruntă România începând din anul 1990 a decimat ușor, ușor populația țării. Probabil, după numărul de emigrări, accidentele de mașină reprezintă o cauză importantă care nu doar că duce la scăderea populației, dar schimbă în mod dramatic destine în mai rău. După aceste accidente, în afară de numărul de morți, restul victimelor directe sau indirecte, numărul de răniți dintre care o bună parte rămân persoane cu dizabilități, traumatizate psihic iremediabil, conduce la un alt efect devastator asupra numărului și moralului populației. Dacă mai socotim tot aici numărul de orfani rezultați din accidente, de părinți rămași fără copii, de frați rămași fără surori, de văduvi etc, cifrele ne vor deprima și mai tare. Conform unor statistici ale Uniunii Europene1, în România au murit în accidente de mașină 1600 de oameni în 2018 și 1951 persoane în 2017, țara noastră fiind pe primul loc în Uniunea Europeană la decese. Practic o comună mai mare dispare anual, numai din cauza accidentelor, în timp ce o altă comună îți transformă populația din oameni „citavi”, în oameni cu diferite grade de handicap și în orfani. Oare unde se va ajunge?
Dispreț total față de regulile de circulație și indiferență față de soarta celorlalți
Indisciplina în trafic este principala cauză a accidentelor. Aceasta include un segment larg, de la nerespectarea regulilor de circulație până la consumul de alcool și o întreagă tipologie de comportamente generate de temperamentele impulsive ale foarte multor conaționali care posedă carnet de șofer. Se șofează cu foarte mare viteză, se depășește riscant, se conduce foarte aproape de autovehiculul din față, fără empatie, în dispreț față de ceilalți conducători, cu inconștiență față de consecințe. Ce ar fi atunci de făcut? S-a dovedit că nu doar lipsa autostrăzilor este principalul factor, ci în primul rând sunt o sumedenie de alți factori rezultați în principal din curata prostie (lipsa de inteligență rutieră) a multora dintre cei care se află la volan. Dacă cei care se urcă la volan nu își cunosc propriile capacități sau chiar dacă și le cunosc evaluează în mod eronat situațiile de trafic și nu își riscă doar propria integritate corporală, ci pe a multor altora, ce ar putea face atunci un stat pentru a reduce numărul accidentelor?
Profilul persoanei care provoacă accident
Care este profilul persoanei care provoacă un accident? Pentru victimele decedate într-un an, să zicem 1900 de morți și aproximativ 2000 de răniți, sunt vinovați probabil până la 300-500 de șoferi. Restul persoanelor n-au greșit cu nimic și cu toate acestea au murit, au pierdut oameni dragi, au rămas în scaunul cu rotile, paralizați sau traumatizați iremediabil. Ce ar fi totuși de făcut?
România pierde oameni în accidente rutiere într-un număr covârșitor mai mare decât într-o situație de război, în care ar fi nevoită să ducă lupte pe front și să suporte bombardamente aeriene. „Bombardamentele” și „fratricidele” sunt echivalate de către cei care sunt de același sânge și limbă, între ei. Pentru foarte mulți dintre aceștia regulile rutiere fiind jignitoare și privite ca ceva împotriva obiectivelor pe care și ei și le-au setat. Cei mai mulți dintre șoferi nu au o urgență dar se grăbesc pentru că nu au răbdare sau interpretează mașinile care participă la trafic nu ca pe niște parteneri pe un drum comun ci ca pe obstacole care trebuie tratate cu un soi de dușmănie și dispreț. Și totuși, ce ar fi de făcut?
Cum ar trebui să arate o strategie de reducere a accidentelor rutiere?
În mod obiectiv ea ar trebui să aibă o parte de prevenție cât se poate de consistentă. Prevenția trebuie să fie de două tipuri: directă (orientată fizic spre potențiala faptă) și indirectă (orientată psihic, spre conștientizarea a ceea ce s-ar putea întâmpla). Mai întâi trebuie realizată o hartă a drumurilor și a factorilor de risc, dar și a obiceiurilor care duc la accidente și a celor mai periculoase zone, acolo unde nesăbuința corelează cu factorii de drum. Ceva mai semnificativ decât semnele rutire, nicăieri mai ignorate ca în România, de către români.
Două tipuri de prevenție
Prevenția Directă ar semnifica un proces de montare a unor separatoare de sens pe principalele drumuri pe care se produc accidente, de la cap la coadă. Fie că vorbim despre DN 1, DN 2, DN 7 sau altul. Pe drumurile acestea trebuie montate separatoare de la un capăt la celălalt, altfel șoferii vitezomani sau beți vor specula cu atât mai mult spațiile în care nu se află separatoare pentru a încălca legea. S-a dovedit că nu există o teamă de lege în sine sau cel puțin la noi, la românii cu predispoziție în a încălca legea, această teamă are efecte preventive nule.
Un alt aspect direct ar consta în montarea de camere de filmat de la un capăt la celălalt al drumurilor naționale și aplicarea unei legislații care să permită, prin crearea unui Centru de evaluare a incidentelor în trafic și încălcarea regulilor rutiere, care au fost situațiile de încălcare a legii, chiar dacă nu s-au soldat cu accidente și apoi urmărirea sancționării lor. Protecția informațiilor personale nu are nimic de-a face cu spațiul numit „drum public”. La ce mai există atunci numere de înmatriculare și care este răspunderea șoferilor dacă nu sunt sancționați numai când produc accidente sau nici atunci, dacă sunt apărați bine pe procedură?
Pare rizibil pentru unii dar chiar și montarea camerelor din intersecție ar putea furniza informații utile despre sutele de șoferi care aleg să treacă pe roșu. Este chiar atât de utopic să primească acasă o amendă? „Dragă stimate domnule X, în data de 11.10. 2019 ați traversat intersecția pe roșu, iată dovada, iată amenda”.
Prevenția indirectă ține de ample campanii de informare pe toate spațiile media, care să ajute la conștientizarea faptului că oricât „te-ai agita” în trafic și indiferent câte depășiri faci, timpul total câștigat până la destinație este de maximum 6 minute la 100 de km parcurși. Ce fac cu aceste potențiale 6 minute, dragă șofer, care îți riști viața, a ta și a celorlalți, presupunând că ai reușit să le câștigi?
Imaginile cu accidente sunt utile dar ele au efect tot asupra celor cu frică de Dumnezeu, cum se zice și care de regulă își văd de treabă în trafic. Cei care riscă orbește totul (fapt și mai grav, să aibă o plăcere de a risca) ori nu le observă, ori se obișnuiesc cu ele, ori pur și simplu nici măcar nu-și pun problema că lor li se poate întâmpla ceva rău.
Așteptăm ca Parlamentul și Guvernul să facă o strategie națională pentru diminuarea accidentelor rutiere. Măcar în privința supravegherii video (cu consecințe) și în cea a separatoarelor de sens, care în mod sigur ar aduce îmbunătățiri și ar salva mii de vieți și destine.
Chiar dacă psihologia multor conaționali îndură greu relația cu regula și mai ales asprimea regulii, aici nu mai este vorba despre civilizație, ci totul devine o chestiune de securitate națională, de viață și de moarte. Degeaba ne păzim de atentate și bombe dacă atunci când ieșim pe șosele murim și ne rănim cu zecileîn fiecare zi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
