Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Scurt ghid de înțelegere a evaluării politicilor publice. Sau despre fuga Statului de autoevaluări
Autor: Mădălina Hideg | Categorie: Politica
Deși am fi tentați să credem că nu ne interesează ce face Statul cu politicile sale, ne confruntăm în fiecare zi cu consecințe ale deciziilor politicienilor, care reglementează întreaga noastră activitate socială și economică în interiorul statului.
Dacă ești IT-ist într-o multinațională, te interesează politica de impozitare a firmelor de IT în funcție de care îți poate crește salariul sau poți rămâne șomer; dacă te-ai decis să își cumperi propria locuință, vei fi atent la programul Prima Casă, iar dacă tocmai te-ai hotărât să ai un copil, te interesează cum intenționează Statul să te ajute la creșterea lui. Iar după 10-15 ani de lucru la Colectiv (nu la clubul care a ars în București, ci la Gospodăriile Agricole din vremea comunismului), te interesează dacă punctul de pensie îți va asigura venitul pentru un trai decent, cu o pensie care să nu îți ajungă doar pentru a-ți cumpăra medicamentele de pe rețetă.
Statul, prin politicile sale, este direct responsabil de bunăstarea socială. Lipsa capacității de îmbunătățire a practicilor guvernamentale în materie de formulare de politici publice duce, în cel mai bun caz, la stagnarea societății (dacă nu de-a dreptul la declin). Cunoașterea pârghiilor prin care Statul își poate îmbunătăți activitatea astfel încât fiecare dintre noi să putem resimți acest lucru, la nivelul traiului de zi cu zi, ne ajută să ne creăm așteptări realiste din partea Statului, iar atunci când acesta nu face ceea ce ar trebui, să știm ce îi putem cere să facă. În acest context, o scurtă introducere a publicului larg în subiectul evaluării politicilor publice ar trebui să facă parte din responsabilitatea socială a factorilor de influență în societate, cum este mass media.
Statul nu vrea să își evalueze performanța
Cerem elevilor și studenților să își dezvolte abilități de autoevaluare, dar Statul însuși nu este foarte interesat să aibă o măsură a performanței sale. Evaluarea politicilor publice este deseori neglijată. Noroc că de cele mai multe ori strategiile naționale urmăresc liniile stabilite la nivel european, astfel că se garantează atingerea unui anumit nivel de dezvoltare în respectivele domenii (sau măcar se stabilesc corect obiectivele); doar că, dacă s-ar ține cont mai mult de specificul local și s-ar analiza cu atenție experiențele anterioare, performanța ar fi net superioară.
De exemplu, Strategia Națională Antidrog (în prima varianță pentru perioada 2005-2012, apoi pentru 2013-2020) urmărește fidel structura și obiectivele Strategiei Europene Antidrog, elaborate pentru aceleași perioade. Partea de implementare este apanajul fiecărui stat membru (prin Planurile de Acțiune). Pentru partea de evaluare, Strategia europeană solicită statelor membre să investească în monitorizarea și evaluarea situației naționale privind drogurile, precum și a răspunsurilor punctuale găsite pentru problemele identificate, fără a stabili indicatori. După cum avem deja un obicei în preluarea documentelor europene fără a le trece prin filtrul național, prima Strategie Națională Antidrog nu a avut indicatori de evaluare, și prin urmare instituțiile care au evaluat-o (Curtea de Conturi, dar și o firmă privată, la inițiativa UNICEF) nu au avut puncte clare de reper pentru performanță, în mare constatând doar aceste lipsuri din etapa de proiectare a politicii publice. Din păcate, exemplul nu este singular.
Politicile publice reglementează fiecare aspect al vieții individuale în interiorul statului
Ministerul Dezvoltării oferă o definiție scurtă a politicilor publice: totalitatea activităților desfășurate de administrația publică centrală de specialitate în scopul soluționării problemelor de politici publice identificate. O anumită soluție poate fi implementată prin intermediul actelor normative (strategii, planuri de acțiune, propuneri). Același organism definește în continuare problema de politică publică drept o condiție sau o situație care generează nevoi ori insatisfacții, pentru a căror corecție este necesară acțiunea guvernamentală. Cu alte cuvinte, ține de politica publică într-un anumit domeniu orice intervenție a statului, inclusiv sub forma legilor, a normelor juridice, a ordinelor care afectează un anumit domeniu. Deciziile privind modalitatea de impozitare (impozit cu cotă unică sau impozit progresiv) privesc politica fiscală, deciziile de acordare a unui ajutor de stat pentru medicii care profesează în mediul rural țin de politica în domeniul sănătății, iar legile sau ordonanțele pe justiție aparțin politicii publice în domeniul justiției.
Statul, prin instituțiile sale, nu este conștient de importanța etapei de evaluare a politicilor
Evaluarea politicilor publice este ultimul pas în procesul de politici publice, absolut necesar în vederea îmbunătățirii viitoare a măsurilor adoptate. O anumită problemă dintr-un sector este pusă pe agenda publică, după care se propun variante de soluționare dintre care este aleasă una singură – cea mai eficace și eficientă, variantă care de cele mai multe ori devine act normativ. Urmează etapa de implementare și, în mod normal, cea de monitorizare pe parcurs și de evaluare la final. Doar că, de cele mai multe ori, peste ultimele două etape se sare; ce contează efectele? Instituțiile consideră că și-au încheiat misiunea în momentul în care au ajuns în etapa de implementare.
Lucrând într-un proiect de evaluare a unor politici publice ale unei instituții de stat, munca cea mai grea a fost cea de convingere a personalului de conducere din cadrul respectivei instituții de necesitatea și utilitatea evaluării.
Evaluarea de politici publice se poate întoarce împotriva politicienilor aflați la putere
Politicienii, care sunt factori importanți de decizie în cazul politicilor publice, permit prea puțin ca munca lor să fie evaluată; programul de guvernare a partidelor politice devine, pentru partidele care ajung la putere, politică publică. Evaluarea politicii publice înseamnă evaluarea eficacității și eficienței programului de guvernare, lucru pe care politicienii nu și-l doresc pentru a nu ușura munca celor care îi contestă (partide din opoziție sau societate civilă), oferindu-le pe tavă argumente ale propriei ineficiențe.
Țările preocupate de bunăstarea socială își evaluează politicile publice în mod profesionist
La nivel internațional, atât oamenii de știință cât și politicienii aflați la putere acordă atenție etapei de evaluare a politicii publice, pe care o percep drept mijloc de evaluare a societății însăși, evaluare care creează premisele unor procese inovative care duc în esență la evoluția societății în sine.
Nu este însă și cazul României, unde lipsește atât preocuparea din mediul academic, cât și din rândul guvernanților. Standardele internaționale de evaluare, dezvoltate de către profesioniști independenți din lumea academică, stabilesc principii și practici generale care asigură un anumit grad de comparabilitate a rezultatelor, precum și un anumit comportament etic al evaluatorilor. Standardele elvețiene de evaluare (SEVAL), după care au fost dezvoltate standardele nemțești (DeGEval) sau cele franțuzești (SFE) reprezintă un punct important de reper în domeniu. România ar putea pur și simplu să adere la unul dintre aceste sisteme de standarde de evaluare, iar apoi să impună aceste principii în evaluările publice pe care le-ar face. Ar fi suficient pentru a arăta disponibilitatea de atingere a performanței sistemului public.
Guvernul român a stabilit doar reguli foarte generale de evaluare a politicilor publice
Pe lângă comunitatea academică, și forțele guvernamentale europene, care creează politicile publice, elaborează linii care ghidează evaluarea acestora. De exemplu, guvernul Marii Britanii a elaborat un manual de îndrumare practică a evaluărilor de politici publice (denumit Magenta Book), care cuprinde atât metodologii de design al evaluării, dedicate evaluatorilor, cât și o parte de design de politici publice, dedicate celor care scriu politicile publice, astfel încât acestea să poată fi evaluate. Dacă de exemplu un plan de implementare a unei strategii nu cuprinde și indicatori de rezultat, atunci nu se cunosc rezultatele pe care autoritățile și le-au propus să le atingă la finalul perioadei de implementare și nu poate fi evaluat gradul în care respectiva politică a adus/produs schimbarea socială dorită.
În cazul nostru, Secretariatul General al Guvernului (SGG) (care coordonează crearea și evaluarea politicilor publice), a elaborat un ˝Manual de monitorizare și evaluare de politici publice˝, care recunoaște la nivel formal importanța evaluării de politici publice, dar cuprinde doar aspecte ultra generale, printre care și șase dimensiuni ale evaluării: relevanță, eficacitate, eficiență, implementare, impact și sustenabilitate, precizând că fiecare minister este responsabil de evaluarea propriilor ghiduri de evaluare a politicii publice din sectorul economico-social de care este direct responsabil. La rândul lor, ministerele au elaborat diverse ghiduri de politici publice, la fel de generale ca și ghidul elaborat de SGG, fără stabilirea nici măcar a unor standarde de evaluare. Practic, cu cât criteriile de evaluare sunt mai vagi, cu atât mai greu este dovedită ineficiența măsurilor luate.
Să cerem, sub sancțiunea votului, să ni se prezinte rapoarte periodice de monitorizare și evaluare a politicilor publice pentru fiecare sector
Standardizarea procesului de evaluare a politicilor publice nu este o muncă ușoară, nici pentru guvernanți și nici pentru potențialii evaluatori; factorii politici ar trebui să valorizeze evaluările de acest gen doar din prisma efectelor pe care le au pentru îmbunătățirea politicilor publice, nu să le folosească drept instrument de denigrare a oponenților, iar evaluatorii ar trebui în primul rând să adere în mod oficial la un set de principii și criterii folosite în evaluările publice, pentru a conferi credibilitate mai mare concluziilor trase în urma acestor evaluări.
Iar noi, cetățenii, am putea forța politicienii, sub sancțiunea votului, să ne prezinte periodic stadiul evoluției politicilor publice din fiecare sector. Un raport de evaluare a activității guvernului în general nu este suficient și nici mulțumitor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
