Data publicării:
Scrisoare deschisă către politicieni. Mesajul arzător al văduvei unui erou împușcat în 1989
Ana Mihaela Onişor este văduva unui erou martir împuşcat în timpul evenimentelor din Decembrie 1989 de la Sibiu. Ea îi roagă, într-o scrisoare deschisă, pe politicienii care conduc România să se uite către urmașii celor decedați la Revoluție și să schimbe în bine lucrurile.
Iată scrisoarea trmisă de Ana Mihaela Onișor către politicieni:
În decembrie 1989 aveam 26 de ani, o viaţă înainte şi foarte multe vise. Din 22 decembrie 1989, când soţul meu a fost împuşcat, nimic pentru mine nu a mai fost niciodată la fel.
Am crescut doi copii care îşi cunosc tatăl doar din fotografii şi din poveştile pe care eu le spun, de fiecare dată, izbucnind în lacrimi. Eu personal nu mai am, astăzi, foarte multe aşteptări pentru mine, dar am încă speranţă pentru copiii mei şi pentru viitorul lor.
De aceea vă rog, domnilor care conduceţi această ţară, uitaţi-vă şi către noi. Uitaţi-vă bine, ascultaţi-ne şi faceţi ceva. Pentru că, dacă nu faceţi ceva, mi-e frică de faptul că va veni o zi în care eu şi copiii mei vom povesti că am pierdut un soţ, un tată şi-o viaţă şi le-am pierdut degeaba.
Priviţi situaţia noastră ca oameni, nu ca politicieni şi faceţi pentru noi ce ce aţi fi vrut să facă alţii pentru voi".
Văduva eroului martir Traian Onişor, vicepreşedintă a Asociaţiei Urmaşilor de Eroi Martiri Sibiu, mărturiseşte că, "de 26 de ani, viaţa ei înseamnă drumuri lungi spre cimitir, lacrimi care nu vor seca niciodată", potrivit Agerpres.
"Uită că această libertate se datorează miilor de luptători ai Revoluţiei şi celor care şi-au pierdut în Decembrie 1989 taţi, soţi, soţii, prieteni"
Ana Mihaela Onișor mai scrie: "Cei responsabili uită sau pretind că uită că dacă astăzi trăim într-o Românie liberă acest lucru se datorează în primul rând celor care, acum 26 de ani, au ieşit în stradă fără să se gândească la nimic altceva decât la faptul că vor o viaţă mai bună pentru noi toţi laolaltă. Uită că libertatea se datorează celor care au fost grav răniţi la Revoluţie, dar nu s-au plâns niciodată, convinşi fiind că gestul lor a însemnat, pentru noi toţi, o nouă şansă. Uită că această libertate se datorează miilor de luptători ai Revoluţiei şi celor care şi-au pierdut în Decembrie 1989 taţi, soţi, soţii, prieteni".
"Aş vrea să-i întreb public pe domnii parlamentari pe care noi îi întâlnim o dată pe an, la comemorări, şi o dată la 4 ani, când îşi aduc aminte de noi căutând votanţi, dacă s-au pus vreodată în locul văduvelor, a părinţilor care şi-au pierdut copii, a copiilor care nu şi-au cunoscut părinţii. Dacă s-au întrebat vreodată cum se descurcă, ce sprijin au de la statul român (...)", mai spune Ana Mihaela Onişor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News