Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Lucruri mai puțin știute despre liderul laburist Keir Starmer, viitorul premier al Marii Britanii
foto: Agerpres
Marea Britanie este "pregătită pentru schimbare" și dorește o revenire a "politicii ca un serviciu public", a afirmat liderul laburiștilor, Keir Starmer, care este pe cale să devină prim-ministru după victoria categorică a partidului său la alegerile legislative.
Keir Starmer va deveni prim ministru al Marii Britanii, după ce Partidul Laburist pe care îl conduce a câștigat peste 400 de mandate din 650 în alegerile parlamentare, o răsturnare spectaculoasă de situație față de alegerile de acum cinci ani, când a înregistrat cea mai slabă performanță din 1935, transmite Agerpres.
Așadar, laburiștii lui Keir Starmer se întorc la guvernare după 14 ani, cu o majoritate uriașă. Următorul prim-ministru al Marii Britanii ne-a arătat cine este și... nu sună bine deloc - spun cei de la New York Times într-un articol dedicat.
Rezultatul pare predestinat
Partidul Conservator Britanic, considerat "muribund" după 14 ani de mandat și care se străduiește să-și apere istoricul rușinos de corupție și proastă gestionare economică, s-a bucurat de sprijinul a doar 20% din electorat. Partidul Laburist de opoziție, care a condus o campanie "incoloră" - potrivit analiștilor - al cărei scop principal era să canalizeze frustrarea față de guvern, a câștigat o majoritate parlamentară uriașă. Asta înseamnă că liderul laburist, Keir Starmer, va fi următorul prim-ministru al țării.
Keir Starmer va deveni vineri următorul prim-ministru al Marii Britanii, Partidul Laburist pe care îl conduce. Starmer a anunțat „începutul schimbării”, însă lucrurile nu vor fi simple. Se preconizează că noul guvern se va confrunta cu o serie de provocări, "rămășite din trecut", printre care creșterea economică lentă, scăderea nivelului de trai și degradarea serviciilor publice.
Partidul Conservator al premierului Rishi Sunak a înregistrat cea mai slabă performanță electorală din istoria sa, obținând doar 116 locuri. Alegătorii au sancționat partidul pentru criza costului vieții și pentru anii de instabilitate și lupte interne care au adus cinci prim-miniștri diferiți de la votul pentru Brexit din 2016. Liberal-democrații de centru ar urma să obțină 70 de locuri, în timp ce partidul populist de dreapta Reform UK, condus de Nigel Farage, ar câștiga doar 4 locuri, mai puțin față de cele 13 indicate de exit-poll.
Acuzații grave
Starmer este acuzat de criticii de stânga și de dreapta deopotrivă de lipsă de convingere. El este etichetat drept "un om care nu reprezintă nimic, fără planuri și fără principii". Manifestul său electoral, pe care The Telegraph l-a salutat drept „cel mai plictisitor din istorie”, pare să confirme sentimentul că "nu are nimic de zis" și că stilul administrației sale sfidează predicțiile.
Dar o privire mai atentă la povestea din spate a lui Keir Starmer contrazice acest tablou. Politica lui ar fi, de fapt, relativ coerentă și consistentă, potrivit jurnaliștilor NYT. De-a lungul carierei sale juridice și politice, Starmer a manifestat un impuls profund autoritar, acționând în numele celor puternici. Acum este pregătit să ducă acel instinct în guvern. "Implicațiile pentru Marea Britanie – o țară care are nevoie de reînnoire, nu de retragere – sunt cumplite", se arată în articolul amintit mai sus.
„Lupta pentru încredere este cea care ne definește epoca. Acesta este motivul pentru care am făcut o campanie atât de intensă pentru a demonstra că suntem apți pentru serviciul public”, a spus Starmer, vineri dimineață, după ce rezultatele oficiale au confirmat victoria partidului său. „Trebuie să întoarcem politica la serviciul public. Să arătăm că politica poate fi o forță a binelui”, a adăugat el.
Portret "pătat"
Dl Starmer s-a oprit rareori asupra specificului carierei sale juridice, iar motivele sale personale sunt, desigur, de necunoscut. Dar pare clar că perspectiva domnului Starmer a început să prindă contur la începutul mileniului. În acel moment, el și-a câștigat o reputație de avocat progresist care lucra pro bono pentru sindicaliști și ecologisti. Dar în 1999 i-a surprins pe mulți dintre colegii săi acceptând să apere un soldat britanic care a împușcat și ucis un adolescent catolic la Belfast. Patru ani mai târziu, a fost angajat ca consilier pentru drepturile omului la Consiliul de poliție din Irlanda de Nord – un rol în care se pare că i-a ajutat pe ofițerii de poliție să justifice folosirea armelor, a tunurilor cu apă și a gloanțelor de plastic.
Starmer a fost angajat să conducă Serviciul de Procuratură al Coroanei în 2008, ajungând la conducerea urmăririlor penale în Anglia și Țara Galilor. Succesul profesional l-a adus mai aproape de stat, pe care a căutat în mod repetat să-l ferească de măsuri de control de orice fel. Acesta a adoptat o abordare diferită cu cei pe care i-a considerat ca fiind o amenințare pentru autorități. După demonstrațiile studenților din 2010 privind creșterea taxelor de școlarizare, Starmer a elaborat linii directoare legale care au făcut mai ușoară urmărirea în justiție a protestatarilor pașnici. În anul următor, când au izbucnit revolte ca răspuns la uciderea lui Mark Duggan de către poliție, domnul Starmer a organizat ședințe de judecată toată noaptea și a lucrat pentru a spori severitatea pedepselor pentru persoanele acuzate de participare. În timpul mandatului său, procurorii de stat s-au luptat pentru extrădarea lui Gary McKinnon, un I.T. expert cu autism care a stânjenit armata americană obținând acces la bazele de date ale acesteia și a lucrat pentru a înlătura cazul împotriva editorului WikiLeaks, Julian Assange.
"Drept recompensă, Starmer a fost numit cavaler în 2014, anul după aceea a intrat în Parlament. După ce și-a pierdut timpul acolo, a jucat un rol central în a-și contracara poziția propriului său partid în Uniunea Europeană, manevrând pentru a-și asigura sprijinul laburistului pentru un al doilea referendum, în loc să accepte votul pentru părăsirea blocului. Această poziție a înstrăinat mulți alegători pentru Brexit și a ajutat la asigurarea înfrângerii partidului său la alegerile din 2019. Apoi i-a revenit domnului Starmer să recucerească laburismul de la susținătorii de stânga ai lui Jeremy Corbyn și să-l curețe de radicalism, folosind același repertoriu represiv pe care l-a dezvoltat ca procuror șef.
Dl Starmer a făcut mai mult decât i s-a cerut. De când a devenit lider, a început o represiune fără milă împotriva celor mai blânde forme de disidență internă. L-a expulzat pe predecesorul său, a blocat candidații de stânga să candideze la Parlament, a interzis diferite grupuri socialiste, a interzis politicienilor să se alăture liniilor de pichet și a introdus reguli antidemocratice pentru alegerile de conducere. A cerut, de asemenea, un nivel sufocant de conformitate ideologică. Parlamentarii care critică NATO se confruntă cu expulzarea instantanee, iar membrii care se opun acțiunilor Israelului sunt acuzați cu cinism de antisemitism.
Această epurare a transformat Labour într-o imagine în oglindă a conservatorilor: rezervați față de marile afaceri, susținând austeritatea și militarismul în străinătate. De asemenea, a prefigurat modul în care domnul Starmer va funcționa în Downing Street. El a spus că intenționează să păstreze Legea ordinii publice, care impune restricții fără precedent asupra protestelor și facilitează închiderea activiștilor. El i-a descris pe militanții pentru climă drept „disprețuibili” și „patetici”, promițându-se să le impună sentințe aspre și a susținut chiar și o propunere de pedepsire a protestatarilor care vandalizează monumente cu 10 ani de închisoare" notează New York Times.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
