"Eu am început gimnastica de la 4 ani, la clubul Steaua, şi am ajuns la lot, la Oneşti, unde am avut un anumit colectiv de antrenori. Apoi am mers la Deva, unde l-am avut pe domnul Forminte. Am avut mai multe grupuri de antrenori. Dar pe domnul Bellu şi pe doamna Mariana Bitang îi ştiam de când am văzut ediţia de la Sydney a Jocurilor Olimpice, la 10 ani. Îmi aduc aminte în 2005 că am venit la un test la Bucureşti, să vadă cum ne descurcăm, noi fiind junioare. 

Am dat nişte probe sportive, şi dl Bellu ne-a vorbit la aliniere. Ţin minte că mie mi-au curs lacrimile, dar asta doar pentru că mă uitam la dânsul. Mi se părea... doar când vorbea! 15 ani aveam. 

Eu am plecat de acasă de la 12 ani. Da, mi-a fost greu. Dacă vrei să faci performanţă... Probabil că la momentul ăla nu conştientizam ce mă aşteaptă şi m-am lăsat cumva dusă de val. Dar a doua zi am sunat-o pe mama şi am zis că vreau acasă”, a spus Sandra Izbașa. 

Citește în continuare pe DC Sport.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News