Medicul pediatru Mihai Craiu a avertizat asupra unor manifestări noi pe care le sesizează la copiii care ajung la spital. 

„Am văzut o mulțime de manifestări, de la leșin, ticuri, nevroze, importate fie de la bunicii cu care stau mult timp, fie de la lipsa socializării, fie pur și simplu de la excesul de ecrane. Am văzut că începe să apară și un alt tip de manifestări, la adolescenți, de detașare. Nu mai vor! Au obosit pur și simplă, importă din burn-out-ul adulților și nu mai vor. Răspund monosilabic: da, bine, sunt ok, nu mai vreau. Și îi văd că privesc în gol. Iar în ultimul timp, de când există speranța legată de vaccin, par lucrurile că s-au accentuat, pentru că nu mai există acea teamă vigilă. Cei care sunt de felul lor ceva mai introvertiți, din păcate s-au încărcat emoțional atât de rău încât sunt împinși de idei suicidare. Un grup de pediatri din Las Vegas a constatat că numărul de adolescenți care s-au sinucis anul trecut, de 18, e dublu față de cel din 2019. Se întâmplă ceva rău și trebuie să ne gândim că copiii noștri au nevoie de noi, dar au nevoie și de alți copii”, a explicat medicul Mihai Craiu pentru Digi24.

Pericolul din spatele izolării

Sănătatea mentală a copiilor poate fi afectată de izolare, implicit de stresul prin care trec adulții din jurul lor din cauza pandemiei, care se transmite la cei mici, susține psihologul Gáspár György.

„Pericolul este ca nivelul de anixetate și de stres pe care le retrăiesc copiii să crească foarte, foarte mult și asta să se vadă în tiparele lor comportamentale, să se implice într-o serie de acțiuni nesănătoase. Din păcate, sau din fericire, copiii preiau foarte multe dintre comportamentele adulților. Dacă un bunic, bunică, un părinte se îngrijorează foarte mult, toate aceste lucruri îl vor afecta pe cel mic. Mintea lui va fi puternic influențată de ce aude și ce vede. Iar copiii nu au resursele mentale și cognitive că în acest moment tata se îngrijorează, n-ar trebui să-mi fac probleme prea multe, pentru că vom găsi o soluție. Copiii au o viziune mai concretă asupra lucrurilor și dacă tatălui îi este foarte greu, înseamnă că și mie îmi este foarte greu. Dacă nu mă pot baza pe tata, pe cine mă pot baza? Și atunci e riscul să se apropie copiii de aceste dispozitive electronice, în fața cărora oricum petrec foarte mult timp, să încerce să caute alinare în altă parte, pentru că nu mai găsesc acel suport de care ar avea nevoie din partea familiei”, a explicat psihologul Gáspár György.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News