Încă de la primele observații telescopice din anii 1600, astronomii au fost uimiți de caracteristicile bizare ale Lunii, cum ar fi modelele de vârtejuri vizibile pe suprafața sa. Acum s-a aflat cum au apărut.

Un studiu recent a analizat misterioasele „vârtejuri solare” de pe suprafața Lunii și a descoperit o posibilă cauză ascunsă sub crusta lunară., informează IFL Science. Reiner Gamma, unul dintre cele mai cunoscute fenomene, a intrigat cercetătorii ani de zile din cauza anomaliilor sale magnetice despre care se crede că ar fi corelate cu dungile luminoase de pe solul lunar, cunoscute sub numele de vârtejuri selenare.

NASA descrie vârtejurile selenare ca fiind dungi luminoase în solul lunar, diferite față de regolitul înconjurător și care coincid cu anomaliile magnetice crustale detectate. Legătura dintre aceste anomalii și vârtejurile selenare rămâne neclară, și asta pentru că nu toate anomaliile prezintă vârtejuri asociate. Unii experți sugerează că aceste vârtejuri sunt rezultatul rocilor magnetizate care deviază particulele vântului solar ce bombardează suprafața Lunii. Expunerea constantă la vântul solar face ca rocile să se întunece în timp, în timp ce rocile magnetizate rămân palide.

Cum s-ar fi format aceste vârtejuri magnetice

Oamenii de știință speculează că impactul unor obiecte bogate în fier ar fi putut magnetiza rocile de pe Lună, creând aceste "ciudățenii". Cu toate acestea, unele vârtejuri sfidează explicațiile convenționale, determinând cercetătorii să considere o alternativă interesantă: răcirea lavei subterane într-un câmp magnetic. Această ipoteză este, însă, dificil de verificat fără roci lunare pentru studiu, deoarece rocile terestre, care conțin magnetită, nu pot simula pe deplin condițiile lunare.

Într-un studiu recent, o echipă de la Universitatea Washington din St. Louis a analizat posibilitatea formării vortexurilor similare vârtejurilor lunare în anumite condiții, folosind un analog terestru numit ilmenit. Acest oxid de titan și fier, abundent pe Lună, poate genera fier metalic prin încălzire sub un câmp magnetic puternic. Cercetătorii au constatat că boabele mai mici de ilmenit, cu un raport suprafață/volum mai mare, produc câmpuri magnetice mai puternice, creând, eventual, condițiile necesare pentru apariția vârtejurilor pe Lună.

Deși acest studiu sugerează un mecanism destul de plauzibil pentru vârtejurile lunare, este necesară continuarea cercetărilor pentru a confirma aplicabilitatea acestuia la condițiile lunare. Concluziile studiului sunt detaliate în Journal of Geophysical Research: Planets.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News