Data publicării: 18.05.2019 13:12

Rupturi de ligamente la genunchi, tratamente moderne. Dr Liviu Ojoga explică

Autor: Dana Lascu | Categorie: Stiri

Sportivi sau nu, rupturi de ligamente putem face cu toții, mecanismul fiind același: de torsiune. Foto: Sanador

Invitat al ediției de vineri a Interviurilor DC News și DC Medical, dr Liviu Ojoga, medic primar ortopedie, șeful Secției Ortopedie - Traumatologie de la Spitalul Clinic Sanador, a vorbit despre rupturi de ligamente la genunchi, cum se produc și cum se tratează, ele atât la sportivi cât și la oamenii normali.

La ediția specială a emisiunii Interviurile DC News și DC Medical, Dr Liviu Ojoga este medic primar ortopedie, șeful Secției Ortopedie - Traumatologie de la Spitalul Clinic Sanador a vorbit, întâi, despre rupturi de ligamente la genunchi, atât la sportivii de performanță cât și la oamenii normali: de ce se întâmplă, cum se produc, cum îți dai seama că ai o astfel de leziune și, foarte important, ce mijloace de tratament există. De asemenea, și cât de repede se poate recupera un pacient cu o astfel de leziune.

Rupturi de ligamente, cum se produc

„Patologia ligamentară este o patologie veche la genunchi, din fericire progresele făcute din punct de vedere chirurgical sunt remarcabile. Dacă înainte o ruptură de ligamente putea să scoată un fotbalist sau un sportiv de performanță din activitate, acum, în 6 luni sau 9 luni, unii chiar mai repede, când presiunea echipelor este mai mare, se întorc la nivelul de performanță preoperator. Și asta se datorează a două lucruri. Pe de-o parte tehnicile chirurgicale, tehnica în sine, pe de altă parte implanturile folosite, și după asta recuperarea. Dacă înainte ceea ce se folosea la înlocuirea ligamentului era de o anumită calitate, acum totul s-a modificat, se folosesc tendoane din mușchii ischiogambieri, care se fixează cu un endobacter și un șurub resorbabil, fixarea este extrem de bună, și recuperarea care începe este imediată și accelerată, ceea ce duce la recuperarea – v-am spus – în câteva luni. Până la 6 luni se poate relua un sport care nu este de contact, în 9 luni pentru un sport de contact. E un progres remarcabil în direcția asta", a subliniat Dr Liviu Ojoga.

Dar astfel de rupturi nu se întâmplă exclusiv la sportivi, explică specialistul. „Din nefericire pentru pacienții obișnuiți, ligamentele sunt aceleași la toți. Și mecanismele de producere (ale rupturilor, n.r.) sunt identice. Sunt mulți pacienți care vin dezamăgiți când aud că au o leziune de ligament încrucișat anterior spunând că „nici măcar nu sunt fotbalist de performanță", „nu sunt schior de performanță, m-am dus să mă dau o singură dată cu schiurile". Mecanismul de producere este un mecanism de torsiune. Am avut pacienți care au terminat de schiat și s-au dezechilibrat și au căzut, stând în picioare pe schiuri. Și mecanismul de torsiune produce o leziune a ligamentului încrucișat la fel fotbaliști, la fel și la sportivul de ocazie", explică chirurgul ortoped.

Cum îți dai seama că s-a produs o ruptură

Sportiv sau nu, mecanismul prin care se produce acest tip de leziune la ligamentul încrucișat anterior este același.

„În general un traumatism prin torsiune, când schiul se blochează în zăpadă, sau la tenis, când pantoful de tenis se blochează pe zgură, în alunecare, și corpul continuă mișcarea, în momentul acela mișcarea de torsiune producerea ruperea ligamentului. Se aude în zgomot caracteristic. Ca un „trosc" în genunchi. Pacientul aude asta de cele mai multe ori. (...) Simptomatologia diferă. Sunt pacienți care știu: s-a umflat genunchiul, a durut foarte tare, sunt semne evidente că ceva nu e bine și vin repede la doctor, dar sunt și unele leziuni de ligament încrucișat anterior, cele cu energie joasă, deci nu un traumatism spectaculos, și atunci nici pacientul nu dă o foarte mare importanță, nici genunchiul nu doare foarte tare, și atunci mai așteaptă. Când face un RMN și vede că este rupt încrucișatul anterior, e cu atât mai mirat că i s-a putut întâmpla", explică șeful Secției de Ortopedie-Traumatologie de la Spitalul Clinic Sanador.

Nu se vindecă de la sine

Partea proastă e că o astfel de ruptură nu se repară de la sine.

„Este exclus. Datorită poziției ligamentului încrucișat care este suspendat între condilul femural lateral și platoul tibial, capetele ligamentului nu pot să fie în contact ca să sperăm la o cicatrizare. Deci, un ligament încrucișat anterior rupt, este rupt definitiv. Nu poate fi reparat decât chirugical", arată medicul.

Vestea bună e că standardul în ziua de azi este o intervenție minim-invazivă. „Intervenția este una artroscopică, este standardul 100%. Este o parte deschisă, pentru prelevarea tendoanelor mușchilor semitendinoși și gracilis, ceea ce înseamnă o incizie de 3 centimetri, la nivelul inserției, pe anserinus, după care toată intervenția se desfășoară artroscopic", a completat Dr Liviu Ojoga.

Cum exact se efectuează operația, cât de mult și de ce contează să te opereze un chirurg care are o experiență vastă în astfel de intervenții și ce diferă între ligamentele naturale și cele artificiale, aflați în video: