Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Românul distrus de ruși după ce i-a denunțat. Înainte fusese omul Moscovei. Stelian Tănase: A urmat o campanie de presă fără precedent pentru a-l demola
Fotografie de la Дмитрий Трепольский: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/arhitectura-biserica-istoric-de-epoca-8285167/
A trecut de la susținător al URSS la critic al mitului bolșevic.
Vorbim despre marele scriitor Panait Istrati. Stelian Tănase a scris o carte despre viața acestuia.
„Viața lui Panait Istrati” de Stelian Tănase, apărută la Editura Corint, a fost un bestseller - cea mai vândută în 2024 - în domeniul document, istorie, non-ficțiune. Autorul cărții a fost invitat la DC News unde a vorbit despre cine a fost Panait Istrati. A purtat cu Romain Rolland o corespondenţă asiduă, la insistenţele acestuia redactând, în limba franceză, primele povestiri. Datorită aceluiaşi Romain Rolland, revista „Europe” a publicat povestirea „Kyra Kyralina”, apărută în volum un an mai târziu (1924).
Panait Istrati a fost distrus de ruși după ce i-a denunțat
După ce inițial Panait Istrati a fost un susținător al ideilor comuniste și a regimului sovietic, experiența sa acolo l-a dezamăgit profund, iar în urma acestei vizite, a scris cartea „Confesiuni pentru învinși”, în care a criticat aspru regimul stalinist și represiunea brutală a opoziției. Această critică a atras numeroase reacții negative din partea comuniștilor și a altor intelectuali de stânga, care l-au ostracizat și l-au acuzat de trădare. Răspunsul lui Istrati a fost: „Am venit în URSS să caut justiția și libertatea, nu să mă închin la un nou zeu”.
„Cariera lui Panait Istrati a avut două perioade. A debutat editorial în 1924 cu „Kyra Kyralina” și „Moș Anghel”. În acea perioadă, Panait Istrati era apropiat de Henri Barbusse, sluga Moscovei. Participau la tot felul de mitinguri prin Europa în care Panait Istrati avea un discurs de genul acesta: Guvernul românesc este o dictatură, Brătianu este fascist. Panait Istrati este un om atașat Moscovei. Pentru aceste servicii, Moscova îl susținea. Panait Istrati era public declarat bolșevic. Era proletar”, a spus Stelian Tănase.
În 1927, a fost chemat la Moscova. „Încă de pe peronul gării, Panait Istrati a făcut niște declarații fulminante. A zis că este bolșevic și că vrea să fie îngropat în Rusia. Voia să i se ducă rămășițele pământești numai după ce comunismul se instalează la București. A mai spus că URSS este singura țară în care se poate scrie liber”. Pe atunci era „vedeta momentului”. A stat în Rusia 16 luni.
Când s-a întors la Paris, a scris „Spovedania unui învins” în care a denunțat mitul bolșevic și arăta că totul este o minciună, că nu este orânduirea proletarilor, ci orânduirea aparatului de partid care s-a suit în spinarea proletarilor. El a demascat această minciună, motiv pentru care cei care l-au sprijinit până atunci, tovarășii de la Kremlin, l-au renegat. Și așa au început să apară problemele pentru el. Editurile nu-l mai publicau. A venit în România și nici aici nimeni nu-l mai băga în seamă. S-a trezit singur, părăsit de tovarășii lui de partid.
„A urmat o campanie de presă fără precedent pentru a-l demola. Vorbesc despre presa comunistă de la Moscova”, a mai zis Stelian Tănase.
Mai multe detalii aici:
Stelian Tănase, despre Panait Istrati: „A fost un om scindat. Omul tuturor contradicțiilor imaginabile. S-a dezis frecvent și și-a surprins contemporanii prin declarații, adeziuni și gesturi de sens contrar. A fost omul care nu aderă la nimic, cum îi plăcea să spună în anii ’30, dar a aderat la aproape toate cauzele întâlnite în cale. Se inflama ușor, schimba atitudinile ca pe cămăși, lua poziție ori de câte ori descoperea o cauză. Uneori era, pur și simplu, în căutarea atenției celorlalți. Anonimatul era o haină prea strâmtă pentru el. Recunoașterea sa ca scriitor a venit târziu, a prins ultimul tren. Dar atitudinile lui paradoxale au venit și din trăiri profunde ‒ deloc circumstanțiale –, din trecutul îndepărtat al copilului desculț, hoinărind pe malul Dunării. A nu avea nicio cauză pentru care să lupte i se părea de-a dreptul imposibil, o nefericire și o viață fără rost.
Panait Istrati nu trebuie neapărat preamărit, pentru că nu a fost nici sfânt, nici Isus, nici zeu, nici sacrificat. În urma lui rămâne harul inegalabil de povestitor cu care a adus la suprafață o umanitate eternă în datele ei esențiale. A fost fascinat de omul de dincolo de timp și ne-a fascinat, la rândul lui, povestindu-l. Emoția a fost vehiculul de care s-a folosit. Umanismul lui primitiv și adânc nu l-a părăsit în nicio împrejurare. Nu s-a întors niciodată împotriva omului, deși ar fi avut de ce. Compasiunea și fraternitatea au fost sentimentele lui cele mai puternice. Nu l-au părăsit niciodată.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
