Iată că ne-au lăsat baltă românii din diaspora. Votul se dă pe criterii geopolitice. Indiferent ce se votează, câștigă țările bogate, care pot băga bani în viitoarea ediție. Tot felul de conspirații apar după Eurovision. Călin Goia se scuză: ”Îmi pare rău că nu am putut aduce mai multă bucurie românilor”.

Păi, tocmai asta este, că a adus bucurie românilor. Iar aceștia nu aveau drept de vot pentru melodia cântată de Voltaj.

Problema e foarte simplă: la preselecția națională românii votează ce le place lor, dar nu stârnește decât emoții negative altor europeni. Povestea copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate poate smulge lacrimi la Pașcani, dar sigur-sigur enervează europeanul standard mediu, speriat de imigranții care îi iau banii sau jobul. În cel mai bun caz, poate doar îl lasă rece.

Mă și mir că Voltaj a urcat, totuși, pe locul cinșpe. Pentru asta cred că trebuie să le mulțumim românilor din Spania, celor din Israel sau Belgia. O piesă cenușie și tristă, cântată de un adult îmbrăcat în negru. Nu joc de scenă, nu kitsch, nu spectacol, la un concurs în care asta se caută, în primul rând.

Vocea lui Goia nu e rea deloc, dar să fim sinceri, nu poate câștiga, singură, Eurovisionul. Nici măcar noi, românii, nu susținem că Goia ar fi avut cea mai frumoasă voce din concurs.

La București, Călin rupea scena. La Viena, parcă plecase la băi, aștepta să vină doctorul să-i facă infiltrații la șale.

Dar, repet, nu putem decât să mulțumim trupei Voltaj. A făcut, acolo, fără greșeală, exact ceea ce a promis, acasă.

Dacă nu sunt mulțumiți de rezultat, românii să nu uite că exact asta au vrut, exact asta au votat. La televoting, e la fel ca la urne.

Cât despre Eurovision, sper ca la anul să-l ia Goia. Pardon, gaia!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News