Astfel, reprezentantul CFA România a publicat în cel mai recent buletin al Asociaţiei Analiştilor Financiari-Bancari o analiză intitulată tranşant "Sistemul public de pensii este nesustenabil". Nu este prima oară când cifrele şi argumentele sunt puse pe hârtie, dar ele sunt cu atât mai interesante, cu cât contextul demografic şi macroeconomic nu avantajează deloc sistemul de pensii şi nici pe pensionarii de astăzi sau pe cei viitori.

Care sunt argumentele aduse de Adrian Codirlaşu? Economistul pleacă de la evoluţia datelor demografice. Rezultatele provizorii ale recensământului populaţiei şi locuinţelor arată o scăderea a populaţiei României (cu 1,1 milioane de persoane faţă de anul 2011) ajungându-se la 19 milioane de persoane. De asemenea, fenomenul de îmbătrânire a continuat, vârsta medie a populaţiei ajungând la 42,4 ani faţă de 40,8 ani la precedentul recensământ.

Două tendinţe demografice

Sunt două tendinţe demografice care determină situaţia din acest moment: scăderea natalităţii şi migraţia (România este ţara cu a doua cea mai mare migraţie din statele Uniunii Europene). Analiza lui Adrian Codirlaşu menţionează că estimările ONU arată că, în anul 2050, România va ajunge la o populaţie de 15,7 milioane de locuitori.

Totodată, în perioada 2025-2035 România va avea un vârf de pensionări, scrie Rador, citând rfi.ro. Este uşor de observat că în următorii 10 ani se vor manifesta mai multe tendinţe: vor fi mai mulţi pensionari cu o creştere a punctului de pensie, ceea ce va duce la creşterea cheltuielilor, în timp ce populaţia activă va scădea din cauza migraţiei şi a sporului negativ al populaţiei. Concluzia lui Adrian Codirlaşu este că există un risc semnificativ ca statul să nu mai poată să susţină sistemul public de pensii în forma actuală.

Soluțiile, greu de asumat de către oamenii politici

Soluţiile pentru a echilibra sistemul public de pensii sunt dificil de luat de către politicieni din simplul motiv că sunt nepopulare: creşterea vârstei de pensionare, creşterea mai lentă a pensiilor şi creşterea taxării angajaţilor, prin creşterea procentajului contribuţiei de asigurări sociale.

Toate cele trei măsuri dezavantajează populaţia şi de aceea vor fi greu de asumat de către oamenii politici în căutare permanentă de voturi. Pe de altă parte, România nu este singurul stat european care se confruntă cu un sistem public de pensii aflat în dificultate, dar peste tot în lume reformarea sistemului este complicată. Cel mai bun exemplu este chiar încercarea Franţei de a creşte vârsta de pensionare şi numărul de ani de contribuţie, care se loveşte de proteste masive ale populaţiei.

Pentru recuperarea contribuţiilor este nevoie de o speranţă de viaţă de 88 de ani

Economistul Adrian Codirlaşu prezintă şi un calcul care îi poate nemulţumi profund pe cei care contribuie la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, angajaţii care lucrează şi contribuie timp de 35 de ani cu 21,25% din salariul brut vor primi la pensie aproximativ 45% din salariu. Pentru a recupera contribuţiile plătite în timpul perioadei active este nevoie de o speranţă de viaţă de 88 de ani, o vârstă care depăşeşte cu 14 ani durata medie de viaţă în România.

În aceste condiţii, pensionarii primesc doar între 55% şi 60% din suma cu care au contribuit, iar dacă se ia în calcul şi valoarea în timp, recuperarea banilor plătiţi către buget este şi mai mică. Mai mult, în cazul decesului contributorului, banii cotizaţi rămân la stat, pentru că acesta nu are nicio obligaţie faţă de moştenitori.

Această analiză ne arată că, dacă o mare parte din angajaţi ar plăti contribuţiile sociale timp de 35 de ani, sistemul de pensii ar putea să se echilibreze. Numai că, în România, sunt foarte multe derogări sau scutiri de la plata contribuţiilor către bugetul asigurărilor sociale, ceea ce face ca sistemul public de pensii să aibă un deficit în creştere.

- Image by shurkin_son on Freepik

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News