Urmărește emisiunea live
România, zguduită de cazuri terifiante! Elodia, Caracal, ”Mâncătorul de Femei”, ELEMENTUL-CHEIE! Dovadă clară
Data publicării:
Autor: Florin Răvdan
WhatsApp
Foto ilustrativ
Foto ilustrativ
În ultimii ani, România a fost zguduită de multe cazuri terifiante, de la cel al Elodiei Ghinescu, la cazul Caracal, la cel al copiilor ucişi de câini sau recentul caz al criminalului din Rădăuţi, supranumit "Mâncătorul de Femei". Între toate aceste cazuri, liantul este presa. 

Asta pentru că a patra putere în stat a dus, în aceste cazuri, la atragerea atenţiei opiniei publice până în punctul în care dosarul nu a putut fi îngropat şi uitat, ci a trebuit rezolvat într-un fel sau altul. În cazul Elodiei Ghinescu, meritele cele mai mari pentru expunere şi, într-un final, rezolvare, le au mama acesteia, care nu a acceptat să fie totul dat uitării, dar şi Dan Diaconescu (OTV), care a mediatizat cazul ani la rând. 

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Caracal, unde lupta părinţilor Alexandrei Măceşanu şi Luizei Melencu, uneori cu morile de vânt, au făcut ca acest caz să rămână în atenţia publică chiar şi astăzi. Trebuie recunoscute, însă, şi meritele lui Alexandru Cumpănaşu, personalitate cu intrare la autorităţile centrale, care a făcut suficiente valuri pentru acest caz, fiind implicat direct. Să nu uităm că Alexandra Măceşanu este nepoata sa. Cazul lui Gheorghe Dincă şi a presupuselor crime (pentru că un cadavru nu a fost niciodată găsit) mai are zvâcniri chiar şi astăzi, la un an şi jumătate de la apariţia în media. 

Copiii ucişi de câini, paradoxul zonei 

Puterea presei s-a văzut şi în cazul copiilor ucişi de câini. În martie 2012, în satul sucevean Călineşti Enache, un băiat de şase ani a murit în chinuri groaznice după ce a fost muşcat pe aproape tot corpul de un câine. Dar, dată fiind localizarea, lipsa unor corespondenţi şi a unor informaţii suplimentare, cazul a fost dat uitării în media. Până un an mai târziu, când un băiat de patru ani, care se juca în zona Parcului Tei cu fratele său, sub supravegherea bunicii, a fost ucis în condiţii similare. 

"Incidentul a fost anunţat la 112 în jurul orei 12.30, de către bunica celor doi copii, care mersese cu cei mici în parc.  

După un timp, copiii au dispărut de lângă femeie. La un moment dat, copilul de şase ani a venit la bunica sa, fiind muşcat de câini la picior, şi a anunţat-o că fratele său a fost atacat şi el.

Echipajele ajunse la fața locului au încercat să îl salveze pe micuțul de 4 ani, însă nu au mai putut decât să declare decesul.", scria în 2013 Digi24

Putem vorbi, astfel, de un paradox al proximităţii, al zonei în care s-a produs tragedia. Dacă la cazul din Suceava acoperirea a fost redusă, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi la cel din Bucureşti. În Capitală au fost imagini de pe camerele de supraveghere, declaraţii ale martorilor, o implicare masivă a comunităţii, ore întregi de dezbateri televizate pe acest subiect. Iar acoperirea a dat şi rezultate legale. 

„Cred că Guvernul trebuie să emită să emită o OUG care pe tot teritoriul să se dea un termen de adoptare a câinilor, iar cei neadoptaţi, îmi pare rău, vor fi eutanasiaţi”, era de părere Traian Băsescu - preşedintele României.

În cele din urmă, parlamentarii adoptă în regim de urgenţă nouă Lege. Aceasta prevede că un câine care nu este adoptat în termen de 14 zile lucrătoare poate fi eutanasiat. Decizia scoate în stradă sute de iubitori de animale. În acelaşi timp însă, legea introduce un termen nou, adopţia de la distanţă.

Normele privind eutanasierea au fost adoptate într-un final de Guvern, la 3 luni de la moartea lui Ionuţ Anghel. Astfel, din ianuarie 2014, primarii pot hotărî eutanasierea patrupedelor care nu sunt revendicate sau adoptate. Legea poartă numele băiatului ucis. 

"Mâncătorul de femei" din Rădăuţi 

 

Deşi reţinut în urmă cu câteva ore, Vasile Lavric este în atenţia poliţiei încă din 2000. Conform Monitorul De Suceava, şi-a lovit în mod repetat soţia cu ciocanul în cap. Cu toate astea, după externare, femeia a trăit încă 5 ani cu Lavric, până în aprilie 2005, când a dispărut fără urmă. Tot fără urmă au dispărut şi surorile soţiei, una în 1995 şi cealaltă în iunie 2005. 

În 2014, Vasile Lavric a fost arestat din nou, petrecându-şi după gratii circa patru luni şi jumătate. Pentru că şi-a susţinut mereu nevinovăţia, în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul Botoşani a intrat în greva foamei. Acţiunea sa extremă a continuat mai mult de 55 de zile, el fiind transferat la Penitenciarul Spital Târgu Ocna. La finalul lunii august 2014, Curtea de Apel Suceava a menţinut decizia Tribunalului şi a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

În acest caz, însă, presa a intervenit doar sporadic. De câteva ori în 2014, de câteva ori acum, şi cam atât. Lipsesc analizele, opiniile, criminaliştii, profilerii. Lipseşte până şi analiza modului în care a intervenit poliţia, care l-a crezut pe cuvânt pe bărbat că femeile au plecat în Italia. O dovadă clară a faptului că dacă presa nu intervine, cazul este rapid dat uitării. 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?
pixel