Pentru Fawzia Rehejeh, România înseamnă speranță. Familia ei a plecat din România în Siria în decembrie 1989, de teama revoluției, iar ea s-a născut în Siria pe timp de pace. În 2014, familia a făcut drumul înapoi, tot de teama războiului, de această dată conflictul din Siria. Ceea ce se întâmplă acum în Afganistan îi readuce aminte Fawziei ce a lăsat în urmă și are un singur mesaj pentru femeile afgane: să nu înceteze niciodată să fie puternice.

Familia Fawziei a locuit, până în 2014, în Lattakia, principalul oraș port al Siriei. Tatăl era medic, iar mama lucra în cosmetică și se ocupa de familie. Fawzia mai are o soră și trei frați. Viața lor a fost cea a unei familii normale dintr-o țară în care Legea islamică era în curs de modernizare. Femeile aveau drept la muncă și la educație, dar nu se puteau implica în politică. Până când a venit războiul. Totul s-a schimbat atunci, iar capul familiei a decis că e vremea ca ai lui să facă drumul înapoi spre România. Mama Fawziei este româncă, de aceea pentru ei drumul a fost mai ușor. Tatăl a vândut tot ce agonisise într-o viață pentru a-și duce familia într-un loc sigur.

Războiul și-a pus amprenta asupra familiei

„Din păcate l-am pierdut pe fratele tatălui, care a murit în război în Siria, exact când ne-am mutat noi aici, în România. Am lăsat în urmă facultatea, pe care nu am reușit să o termin. Făceam literatură engleză. (Am lăsat în urmă – n.r.) prieteni, viața mea, copilăria mea. Practic, tot ce am trăit eu de când eram mică până la 25 de ani am lăsat acolo. Am lăsat și sărăcie, oameni după război”, a povestit Fawzia Rehejeh, pentru Mediafax.

De când talibanii au ajuns la putere în Afganistan, Fawzia își pune aceeași întrebare ce a devenit ca un coșmar: dacă Siria era în locul Afganistanului?

„Era la un pas să devină exact așa ca Afganistan. Radicalizarea și terorismul cu care s-a luptat Siria 10 ani… atâta suferință și luptă împotriva lor… nu ai cum uita”, a explicat Fawzia.

A terminat facultatea în România

Tânăra, care acum are propria familie în Sibiu, a lăsat în urmă durere și moarte. Acum, viața lăsată în urmă în Siria este doar o amintire. A terminat facultatea în România, Comunicare și Relații Publice la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, s-a căsătorit și are toată familia alături.

„Fratele lui tata a murit în război în 2014. Era în zona afectată. Mulți prieteni au pierit. Mulți oameni au murit în atentate teroriste, în școli, facultăți. Au rămas fără mâini, au rămas cu dizabilități, mulți în jurul meu și chiar apropiați au suferit”, spune Fawzia.

Femeile islamice, un exemplu de putere

Problema femeilor islamice o macină mult. Știe că sunt femei puternice, dar e nevoie de mai multă luptă chiar și din partea comunității internaționale pentru ca drepturile lor să fie recunoscute. În România, Fawzia a înființat un Centru Cultural Arab, singurul în care nu este implicat politicul, și vrea să ajute imigranții să se integreze.

Acum situația s-a mai calmat în Siria și spune că s-ar întoarce, dar niciodată definitiv, să sprijine la reconstruirea statului. Știe, însă, că va fi foarte greu ca țara ei, acum distrusă de moarte și sărăcie, să redevină locul unde a copilărit. Mai are un vis pentru cei rămași în țări arabe: să dispară crima de onoare și să se interzică căsătoria fetelor minore.

„Eu port Siria în suflet. Înseamnă durere. Mă gândesc la Siria cu durere și nostalgie. Pentru mine România înseamnă speranță și șansă la emancipare, la educație, la integrare. Șansa pentru viitor. Asta înseamnă pentru mine România”, mai spune Fawzia.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News