România investește dublu față de Mare Britanie

"Dacă ar fi să comparăm România cu Marea Britanie, vom observa că România are mai multe companii de operă decât Marea Britanie. România are cca. 9, Marea Britanie cca. 5. Deci, cumva, statul, după puterile lui, din România, pentru că nu vorbim de același buget de stat, investește în Cultură, mai insistent decât o face Arts Council în Marea Britanie. E adevărat, în Marea Britanie există și o mai largă participare a sectorului privat în acest domeniu și mai toate instituțiile de spectacole sunt organizate sub forma unor ONG-uri - sunt charities toate și atrag mai ușor donații.

Problema, în România, este calitatea, nivelul artistic de multe ori deplorabil, și aici sunt multe lucruri de spus. În primul rând, la nivel mondial există o creștere a valorii tehnice a orchestrelor. Toate orchestrele din lume tind să cânte tot mai bine și, mă rog, tot mai la fel, pierzându-și cumva din individualitatea pe care o aveau altă dată. Iar acest ritm de perfecționare accelerată nu se mai menține la fel în România. Și la noi nivelul tehnic se îmbunătățește, dar nu atât de repede pe cât se întâmplă în țările dezvoltate. Este și o problemă de organizare și de management a acestor instituții – și când spun de organizare mă refer în primul rând la Ministerul Culturii, iar când spun de management, mă refer la conducerea instituțiilor de spectacol și în special a celor de muzică clasică și de operă", a spus Alexandru Pătrașcu, în podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu.

"O contraperformanță deplorabilă"

În Europa Occidentală bugetul instituțiilor de spectacol e subvenționat cca. 55%. România are un procent de 90%.

"În general, în Europa Occidentală bugetul unui teatru de operă e compus undeva în jur de 55% din subvenții și donații și 45% din venituri proprii, adică din bilete și alte activități comerciale. În SUA, situația e similară, numai că ponderea donațiilor e mult mai mare decât cea a subvențiilor. În SUA, nu au un minister al Culturii. În România, ponderea subvenției în buget se duce periculos de mult spre 90% din tot bugetul. Adică, dacă ar fi să judecăm strict capitalist, e o contraperformanță deplorabilă în termeni economici, ce se întâmplă în orice teatru de operă în România.

Sigur, există și excepții din acest punct de vedere, dar în niciun caz nu egalăm performanța economică a unor teatre de operă celebre din Europa Occidentală. Nu ne putem compara cu Scala, nu ne putem compara cu Viena, din punct de vedere al proporțiilor veniturilor proprii. E foarte puțin. Asta nu înseamnă că nu există și în Europa teatre în care ponderea veniturilor proprii e mai mică. În Suedia e undeva în jur de 12%. Dar la Viena 40%. La Covent Garden peste 50%.

Și, aici, de ce spun că e o problemă de management? Pentru că în România, toți directorii de teatre, de filarmonici și de operă sunt artiști. Ei toată viața s-au pregătit în arta lor. Să recite poezii, să cânte la un instrument, să dirijeze, nu au niciun fel de studii în domeniul economic. Nu neapărat că ar trebui să aibă, dar nu s-au pregătit în mod special pentru asta niciodată. Drept urmare, e foarte greu să găsești pe cineva care să facă management artistic foarte bun și management financiar competent, și management comercial bun, și management administrativ în regulă", a punctat Alexandru Pătrașcu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News