Un semn că, la două-trei sute de mile, în linie dreaptă, este război, ar fi steagul rusesc pe care l-am zărit în balconul unui hotel din Bulgaria. Chiar și în vacanță, rusul e patriot. Iar, în acest an am văzut mult mai puține mașini cu număr de Ucraina, pe șoseaua de coastă sau în parcările de pe litoralul bulgăresc.

Români sunt destui, chiar dacă mulți au mașinile înmatriculate la Ruse. Îi recunoști după pungile MegaImage, care umplu până la tavan bancheta din spate. Nu ai ce  să comentezi: spre deosebire de stațiunile de la noi de acasă, în Bulgaria, cât dai atâta primești, nu ai senzația că ai luat țeapă.

Fiindcă de trei ani merg la același hotel, construit de danezi și administrat, la început, de nemți, pot spune că bulgarii, de când au preluat integral afacerea, se descurcă onorabil. Nu au inventat nimic, poate că nu cunosc tehnica ”merge și așa”, ca urmare, totul merge la fel ca atunci când a pornit bussines-ul. Între timp, au mai apărut, în preajmă, un hotel nou și un complex de apartamente. Pline ochi, din primul an.

Mi se pare doar în parte adevărată estimarea lui Radu Mazăre, făcută în emisiunea lui Ciutacu, potrivit căreia bulgarii rămân doar cu 5% din sumele plătite de străinii care îi vizitează. Poate că marii operatori internaționali își opresc partea leului (levei, euro-ului etc) din costul biletului, dar bulgarii știu să-ți tragă din buzunar, în plus, aproape jumătate: distracții, suveniruri, excursii, safari, etc.

De exemplu, un fotograf care face poze de epocă turiștilor îmi spune că orașelul său natal, de undeva din munți, a dezvoltat o adevărată industrie, din care trăiesc sute de familii (croiesc costumele, decorul, pregătesc personalul și pleacă în stațiuni, ba au ajuns chiar și la Mamaia, fiindcă românilor nu le-a dat prin cap să deschidă studiouri retro).

Altă mină de aur pe care bulgarii știu s-o exploateze sunt rușii. Mulți și plini de bani. Un moș care își plimba câinele, bucuros că i-am băgat în seamă pet-ul, mi-a spus că a dat 200 de euro ca să-l treacă granița dintre România și Bulgaria. Euro, nu dolari, a subliniat. Nu o spunea cu oftică, ci cu mândrie: uite ce valoare are animalul și uite că îmi pot permite. I-a plăcut în România, l-am întrebat cu puțina rusă pe care am deprins-o în școala generală? Nu. Chelnerii nu știu decât engleză, iar el, la banii pe care îi sparge, vrea să i se vorbească în rusă.

Corect. Și bulgarii, de la vameși  la animatorii spectacolelor pentru copii, au învățat câteva cuvinte în română. Refuzul hotelierilor români de a dezvolta programe pentru ruși nu e nici patriotism, nici aroganță, e prostie.

P.S.

Avem și asemănări, nu doar deosebiri. Am oprit într-o piață, să iau un kil de mere. Vânzătoarea m-a asigurat că sunt ”bulgărești”, la fel cum, în Obor, ți se spune că sunt ”românești”. Deși, tot turcești par a fi.

Iar drumurile de la intrarea în țară, indiferent că ești în România sau în Bulgaria, sunt la fel de sparte. Cred că guvernele de la București și Sofia sunt la fel de nesimțite, de nu găsesc un milion-două, să repare 500 de metri de șosea. Măcar pentru că nu sunt în stare să-și astupe gropile din jurul vămilor, cele două țări nu merită să intre în Schengen.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News