Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
România de Centenar, România adevărată
Am primit pe adresa redacţiei un mesaj emoţionant din partea unei cititoare, scris cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.
Iată care este mesajul transmis de către o cititoare DC NEWS:
"Povestea Marii Uniri este una de glorie și mândrie națională. Este povestea unui popor care a luptat și a sângerat pentru fiecare kilometru în plus, pentru fiecare sat românesc în parte care trebuia eliberat. Este povestea unor țărani care își învățau copiii să fie mândri că sunt români și să își iubească țara ca pe-a doua mamă. Este povestea unor tineri care plecau la războaie pentru că și-o doreau, pentru că voiau să lupte pentru țară, chiar dacă știau că pot muri! Este povestea unor vremuri de greutăți, de restriște, de sacrificiu, în care oamenii au știut să pună interesul național deasupra interesului și nevoilor proprii.
România anilor 90 a fost o Românie euforică, expansivă, copleșită de atâta libertate de expresie, de mișcare, de blugi și coca-cola, de mirajul alimentelor de import care păreau atât de speciale. Au fost vremuri în care copiii creșteau auzind în casă că ”de acum ne va fi mai bine”, în care iernile treceau mai ușor, cu calorifele încălzite, în care încă învățam în școli să fim mândri că suntem români. Eroii morți ai Revoluției muriseră tot pentru România și români. Și pentru un viitor mai bun.
România de astăzi nu este o Românie unită
România de astăzi nu este o Românie unită. Granițele nu mai sunt aceleași de la 1918, teritorii întregi pline de comunități românești nu ne mai aparțin, iar despre unire vorbesc din ce în ce mai puțini. Nici nu mai pare așa importantă unirea asta pentru care au luptat și murit strămoșii, doar astăzi suntem europeni cu toții, nu-I așa? Cetățeni ai lumii, parcă așa se spune… În plus, când vine vorba de unirea Basarabiei, încep tot felul de argumente de natură geostrategică și mai ales economică și unele voci susțin că ne-ar fi mult mai greu cu ea alături decât ne este fără. Învățăm în școli că Basarabia nu vrea unirea (pentru că e rusificată), iar frații basarabeni învață că românii nu îi vor, că românii îi disprețuiesc…
Istoria și educația cu privire la istorie nu mai sunt nici ele ce erau. Modernismul a adus cu sine o libertate cinică de gândire. În primul rând, să înlăturăm pozitivismul istoric și să nu mai umplem manualele cu falși eroi. Ni se spune că Ștefan cel Mare nu a fost chiar așa mare voievod, și că victoriile noastre asupra turcilor au fost cumpărate an de an, de aceea nu ne-am transformat în pașalâc. Că e o greșeală să trăim admirând și mândrindu-ne cu trecutul, și practic cu ceea ce au făcut strămoșii. Că important e ce suntem astăzi, adică cetățeni ai lumii…
Diviziunea este mai deranjantă ca niciodată
Din punct de vedere social diviziunea este mai deranjantă ca niciodată. Deși mereu au existat boieri și țărani, intelectuali și muncitori, astăzi în oricare clasă socială ai fi e greșit. Dacă ești bogat, sigur ai furat, sigur ești corupt, deci trebuie să mergi la pușcărie. Dacă ești sărac, ești așa pentru că alții au furat, pentru că alții nu ți-au dat, deci, iarăși, jos corupții!
Din punct de vedere politic, ura atinge epogeul. Nu există nimic altceva decât PSD și non-psd: măsuri psd-iste, monumente psd-iste, catedrale psd-iste, referendumuri psd-iste, jandarmi psd-iști, etc. Pe partea cealaltă, cei care #rezistă și luptă împotriva PSD. Unii vor lupta chiar și astăzi, de Marea Unire, încercând să împiedice jandarmii să defileze, chiar cu prețul mânjirii cu ură a sărbătorii naționale. Ce mai contează sărbătoarea când suntem în plin război cu PSD, nu-i așa?
Dincolo de toate aceste lucruri, România de astăzi este o țară în care, acum două zile, o fetiță a murit de foame la Suceava. Este o țară în care în mii de sate nimănui nu îi pasă nici de legile justiției, nici de Mălin Bot, ci doar despre ce vor pune pe masă de mâncare de Crăciun. Realitatea zilei de astăzi, pentru cei mai mulți oameni, nu are legătură cu alte lupte ci doar cu lupta pentru supraviețuire.
Sute de oameni au plecat pe jos sau în căruțe la Alba Iulia
Și mai suntem o țară în care sute de oameni au plecat pe jos sau în căruțe la Alba Iulia să fie azi acolo, pentru că ei încă se simt români! O țară în care bătrânii, aceia care ne încurcă cu pensiile lor, încă mai au amintiri din războaiele în care au luptat sau și-au pierdut părinții pentru țară. Povestea lor nu este una istorică, pe care o spun detașați, cum am povesti noi despre Napoleon Bonaparte. Povestea lor este vie și rănile războaielor luptate pentru țara asta sunt calde încă.
Dar noi nu le știm. Poate nici nu vrem să le auzim., e mai ușor așa. Vom pune astăzi un mic tricolor în geam, vom merge la paradă sau o vom privi la televizor, poate vom asculta și câteva melodii pe youtube. De mâine viața va reintra în normalitate și vom răsufla ușurați că s-a terminat cu festivitățile, străzile s-au deblocat și traficul e acceptabil.
O poveste adevărată
În încheiere, o scurtă poveste, dintre acelea adevărate. Pe vremea când românii (da, românii, nu basarabenii sau cum vreți să le spuneți) erau deportați din Basarabia în Siberia, într-un sat trăia o familie cu trei copii. Prima oară au venit să îl ia pe tată (mă rog, să îl ia, să îl deporteze sau să îl omoare – detalii), dar acesta a fugit și s-a ascuns într-un beci săpat sub o căpiță, în grădină. Femeia a zis că nu mai știe nimic de el, că e fugit de mult, și că e doar ea cu copiii. După câteva luni (în care omul stătuse acolo în beci) au venit să ia și mama și copiii, dar aceasta s-a prefăcut că e nebună. Vecinii au ajutat-o, mințind pentru ea, și a fost lăsată în casă mai departe, pentru că oricum copiii erau foarte mici. Au trecut doi ani, doi ani în care femeia își creștea copiii ascunsă în casă, hrănindu-i cu ce putea (și făcând pe nebuna când era verificată), iar bărbatul stătea ascuns în hruba din grădină ca să nu fie omorât.
Dacă vă întrebați de ce, răspunsul e unul singur: pentru că erau români și vorbeau limba română. Și au vorbit-o în continuare, și când s-au făcut mari acei copii și-au crescut proprii copii tot în limba română. Și pot paria că nimeni din acea familie nu se va afla azi la defilare ca să se întoarcă cu spatele la jandarmi sau să îi huiduie!"
Notă: Intertitlurile aparţin redacţiei
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
